Teatrul lui Bendeac

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă mărturisesc faptul că îmi place teatrul. Inclusiv, normal, şi actorii de teatru. Şi, de ce să nu recunoaştem, merită cu prisosinţă aprecierile noastre.
Făcând o comparaţie cu actorii de film, nu putem să nu observăm ajutoarele substanţiale de care beneficiază aceştia din urmă. Sonorizarea, montajul sau unghiurile şi tehnicile de filmare pot schimba în totalitate prestaţia unui actor. Şi exemplul cel mai bun l-am auzit nu demult din gura unui june actor acum la modă pe plan internaţional, care se lăuda (culmea!) cu faptul că nu poate ţine minte nicio replică, fiind ajutat permanent. Ia gândiţi-vă puţin ce ar însemna aceasta pentru un actor de teatru.
Aşa că, nu mică mi-a fost bucuria atunci când am văzut o campanie pe Antena 1 privind readucerea teatrului la televizor. Mă şi vedeam tolănit în fotoliu şi urmărind avid cine ştie ce piesă sau cine ştie ce interpretare şi îmi ziceam: bravo lor, excelentă idee! Cu ani în urmă, dacă erai pasionat, era aproape imposibil să treacă săptămâna şi să nu vezi un spectacol de teatru la televizor. Iar diferite personalităţi au fost invitate să-şi spună părerea despre această iniţiativă, iar părerile au fost unanime în a o lăuda.
Ei, dar timpul reclamelor a trecut şi au început emisiunile de teatru mult aşteptat. Cu speranţă în suflet încerc să urmăresc primul spectacol dar, văzând distribuţia mă străbate un fior, o presimţire că lucrurile nu sunt chiar cum mi-am imaginat eu. Aşa că aştept o a doua seară de teatru, care îmi confirmă că nu mă înşelasem. Dar, îmi zic, hai să nu fiu grăbit, este o simplă întâmplare, mai aşteaptă să urmăreşti o emisiune.
Şi am aşteptat şi a treia emisiune, emisiune care nu a mai lăsat loc niciunui dubiu. Nu este teatru TV ci este Bendeac TV! Tot ce s-a popularizat despre beneficiile acestei emisiuni nu este altceva decât popularizarea numelui de Bendeac. Nu am nimic de împărţit cu junele actor care s-a lansat de pe băncile Mondenilor. Nu mă preocupă nici ieşirile sau comentariile lui pe care se străduieşte să le facă cât mai nonconformiste, ca să folosesc un eufemism. Nici faptul că apare şi în juriul unei emisiuni, deoarece nu urmăresc emisiunea respectivă pur şi simplu din acelaşi motiv: spotul publicitar este cu acelaşi Bendeac în prim plan. Şi nici alte emisiuni care văd că tot apar, avându-l pe el drept personaj principal, eroul care ţine postul în spinare. Este acelaşi motiv care mă deterrmină să nu urmăresc emisiunile muzicale ale PROTV pentru că ştiu că asta înseamnă Loredana Grozea.
Dar mi se pare exagerat ca, sub aparenţa unei emisiuni culturale, să i se facă reclamă respectivului, cu atât mai mult cu cât, din cele văzute din spectacol, actorul este specializat doar în aceleaşi strigăte şi gesturi vulgare care îl prindeau atât de bine în rolul lui Fernando, dar la care nu cred că s-a gândit Caragiale atunci când şi-a scris piesele.
Să auzim de bine!