Surplus de bogăţie, ce vă spuneam?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Haideţi să citim următoarea ştire:
În Romania, preţul mediu de retail al unui kilogram de zahăr este de 1,6 dolari, fiind de peste 4 de ori mai mare decât cel la care este tranzacţionat pe bursă, respectiv de 35,9 centi pe kilogram (la sfârşitul lunii iunie), se arată într-o analiză a XTB România. Preţului de retail al zahărului a crescut încontinuu începând cu anul 2006, deşi pe bursă cotaţiile zahărului au scăzut constant în ultimii doi ani. Spre exemplu, la începutul lunii iunie a acestui an zahărul se tranzacţiona pe bursă la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani, de 28,6 cenţi pe kilogram, cu aproximativ 40% mai puţin fata de 2011.
În toată această perioadă, contrar evoluţiei de pe piaţa bursieră, preţul de retail a crescut cu aproximativ 25%. Totuşi, chiar şi în aceste condiţii, vânzările de zahăr au continuat să crească în România, atat către retaileri, cât şi către producătorii de băuturi răcoritoare. Spre exemplu, Agrana, unul dintre cei mai mari actori de pe piaţa zahărului, a înregistrat anul trecut pe piaţa locală, o creştere a vânzărilor cu 19,8%.
Acelaşi trend de creştere a preţurilor de retail poate fi observat şi în alte state europene, dar nu de aceeaşi amplitudine ca în România. Mai mult, în toate aceste ţări, zahărul se vinde mai ieftin decât în România. Astfel, în Polonia preţul mediu de retail al unui kilogram de zahăr este de 1,2 dolari, în Cehia este de 0,9 dolari, iar în Bulgaria de 1,4 dolari.
Preţului din magazine este ridicat în România şi din cauza nivelului TVA practicat nediferenţiat la produsele de bază, acestea fiind taxate similar celorlalte bunuri, cu 24%. Spre deosebire de ţara noastră, în majoritatea ţărilor membre ale U.E. se aplică o cotă redusă de TVA la alimentele de bază, cuprinsă între 5% şi 20%. Totuşi, chiar şi excluzând contribuţia TVA-ului, preţul în România rămâne cel mai ridicat din regiune (1,3 dolari în România, comparativ cu 1,1 in Polonia, 0,8 în Cehia, 1,2 în Bulgaria). Chiar şi în Ungaria, singura ţară europeană care practică un nivel al TVA-ului mai ridicat decât în România, aplicabil inclusiv în cazul alimentelor de bază, zahărul se vinde mai ieftin, respectiv cu 1,4 dolari pe kilogram.
Un alt factor care contribuie la creşterea preţului pe care îl plăteşte consumatorul final este reprezentat de costurile administrative şi de producţie. Totuşi, practica arată că această componentă nu depăşeşte de regulă 20% din preţul final. De asemenea, în România productivitatea este relativ scăzută faţă de ţările vestice - producţia locală medie este de 40 de tone la hectar, în timp ce ţările vestice obţin producţii spre 60 de tone pe un hectar.
În ceea ce priveşte perspectivele pe termen mediu, la nivel global piaţa zahărului rămâne dezechilibrată, ceea ce se va reflecta în preţul tranzacţionat - conform datelor F.O. Licht, producţia globală de zahăr este estimată pentru sezonul 2012 - 2013 la 183,1 milioane de tone, în timp ce consumul este estimat la 168,7 milioane de tone. În condiţiile acestui dezechilibru între cerere şi ofertă, scăderea preţului sub 33,3 cenţi pe kilogram este posibilă, neexistând niciun semnal din punct de vedere tehnic că preţul va rămâne la acest nivel. Următorul preţ de referinţă de urmărit ar putea fi în zona 30,2 cenţi, iar apoi spre 26,10 cenţi.
Aţi citit-o? Perfect! Acum haideţi să facem un mic efort de memorie şi să ne amintim ce scriam nu de mult despre bogăţia României. Avem salariile cele mai mici din Uniunea Europeană, dar avem comisioanele bancare cele mai mari, avem cele mai mari preţuri la carburanţi, avem cele mai mari preţuri în construcţii şi cele mai mari preţuri la câte şi mai câte. Iată că şi la preţul zahărului îi batem pe toţi. Sunt convins că orice analiză s-ar face, în orice domeniu, preţurile noastre vor fi de departe cele mai mari.
Credeţi în spusele acestei statistici? Eu nu. Eu nu cred că, dacă în România se va micşora nivelul TVA la alimentele de bază va scădea şi preţul zahărului. Vorbim de bursă, de piaţă liberă şi de concurenţă. Ce importanţă are bursa în România, din moment ce preţurile ei nu au nicio influenţă? Ce importanţă are concurenţa din moment ce toţi stabilesc cele mai mari preţuri posibile? Ce importanţă are Consiliul Concurenţei din moment ce nu ia nicio măsură şi toţi furnizorii lucrează în cartel? Ce importanţă are piaţa liberă pentru România din moment ce importatorii impun ce preţuri vor ei, fără nicio legătură cu raportul cerere/ofertă?
Avem şi suportăm cele mai mari preţuri în condiţiile în care avem cele mai mici salarii. Vă daţi seama ce bogăţie ar fi pe capul nostru dacă am avea salariile la nivelul celor europene?
Să auzim de bine!

Aţi băut două pahare pe zi de sucuri acidulate pe zi?

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Atunci rău aţi făcut! Ia auziţi ce spun oamnii de ştiinţă: două pahare băute pe zi cu sucuri acidulate de fructe pot să cauzeze, pe termen lung, afecţiuni hepatice severe, care conduc la necesitatea unui transplant de ficat, potrivit unui studiu al cercetătorilor israelieni (iată, în sfârşit, că mai sunt şi alţi cercetători pe lume, nu numai britanici). De obicei, asociem maladiile hepatice cu consumul sporit (ca să nu zicem abuz) de alcool, dar studiul respectivilor oameni de ştiinţă a relevat faptul că şi băuturile nealcoolice cu un conţinut ridicat de zahăr pot să cauzeze declanşarea maladiei cunoscute sub numele de steatoză hepatică (îngrăşare a ficatului, mai pe româneşte), făcîndu-le şi mai periculoase decât abuzul de alcool.
Aceeaşi cercetători israelieni au descoperit faptul că persoanele care beau în fiecare zi un litru de băuturi gazoase sau de sucuri proaspete din fructe sunt de cinci ori mai predispuse la steatoză hepatică. De cinci ori, fraţilor! Nu e de glumă!
Cercetătorii de care vorbeam au mai dezvăluit şi faptul că două pahare de băuturi gazoase, precum Coca Cola, sunt suficiente pentru a creşte riscul unor afecţiuni hepatice, diabet sau maladii cardiace. Medicii de la spitalul Ziv Liver din Haifa au comparat rezultatele constatate în cadrul a două grupuri de voluntari care nu prezentau riscul de declanşare a steatozei hepatice. La sfîrşitul acestui studiu, medicii au constatat că 80% dintre voluntarii consumatori de sucuri carbogazoase cu un conţinut ridicat de zahăr sau de sucuri de fructe au prezentat schimbări semnificative la nivelul ficatului, comparativ cu doar 17% dintre voluntarii din grupul de control, care au băut apă chioară.
Coordonatorul acestui studiu, medicul Nimer Assy, a explicat faptul că ingredientul din sucurile carbogazoase dulci şi din cele de fructe care cauzează această maladie este un soi de zahăr denumit fructoză, care este foarte uşor absorbit de ficat. Fructoza nu afectează producţia de insulină, ci ea se depune direct în ficat, unde este transformată în grăsime. Astfel, creşte riscul de apariţie a steatozei hepatice, care duce la rîndul ei la ciroză, iar aceasta la cancerul hepatic, a explicat medicul israelian. Medicii israelieni recomandă ca părinţii să limiteze la cel mult un pahar pe zi cantităţile de sucuri dulci pe care copiii lor le consumă (dacă ar fi numai sucurile... dar copiii ştiţi bine cum trag la dulciuri...). Ei (adică medicii) susţin că părinţii ar trebui să înlocuiască aceste băuturi din dieta copiilor lor cu apă. Pentru a beneficia pe deplin de avantajele oferite de conţinutul fructelor şi legumelor, medicii recomandă ca acestea să fie consumate naturale, deoarece ele conţin anumite fibre care împiedică fructoza să fie absorbită de ficat (ca să nu mai vorbim de faptul că fibrele sunt bune la digestie). Astea ar fi sfaturile pe ziua de azi.
Să auzim de bine!