MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNĂ!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Un mesaj foarte frumos pentru toate mamele, din suflet de această zi.

Când aveai un an, ea te hrănea şi te îmbăia.

I-ai mulţumit plângând toată noaptea.

Când aveai 2 ani, ea te-a învăţat să mergi.

I-ai mulţumit fugind când ea te chema.

Când aveai 3 ani, ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.

I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.

Când aveai 4, ani ţi-a dat creioane colorate.

I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.

Când aveai 5 ani, te-a îmbrăcat pentru vacanţă.

I-ai mulţumit sărind în prima baltă.

Când aveai 6 ani, te-a dus la şcoală.

I-ai mulţumit strigând “nu merg”.

Când aveai 7 ani, ţi-a cumpărat o minge.

I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.

Când aveai 8 ani, ţi-a dat o îngheţată.

I-ai mulţumit scăpând-o în poală.

Când aveai 9 ani, ţi-a plătit lecţii de pian.

I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat să exersezi vreodată.

Când aveai 10 ani, te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal, la gimnastică, de la o zi de naştere la alta.

I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când aveai 11 ani, v-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.

I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.

Când aveai 12 ani, te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.

I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când aveai 13 ani, ţi-a sugerat cum să te tunzi.

I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.

Când aveai 14 ani, ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.

I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.

Când aveai 15 ani, venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare.

I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.

Când aveai 16 ani, te-a învăţat să-i conduci maşina.

I-ai mulţumit luându-i-o ori de câte ori puteai.

Când aveai 17 ani, ea aştepta un telefon important.

I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.

Când aveai 18 ani, ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.

I-ai mulţumit stând la petrecere până în zori.

Când aveai 19 ani, şi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.

I-ai mulţumit cerându-i să stea în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când aveai 20 de ani, te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreo fată.

I-ai mulţumit spunând-i „Nu-i treaba ta!”

Când aveai 21 de ani, ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.

I-ai mulţumit spunând-i „Nu vreau să fiu ca tine!”

Când tu aveai 22 de ani, te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.

I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când aveai 23 de ani, ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.

I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.

Când aveai 24 de ani, ţi-a cunoscut logodnica şi te-a întrebat de planurile de viitor.

I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: „Maaaaami, te rog”!

Când aveai 25 de ani, te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea.

I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.

Când aveai 30 de ani, te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.

I-ai mulţumit spunând-i „Lucrurile sunt diferite acum”.

Când aveai 40 de ani, te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.

I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când aveai 50 de ani, ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.

I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăsnetul în INIMA ta.

Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.

Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti.

Să auzim de bine!

P.S. Spre regretul şi ruşinea mea, mă regăsesc în multe din aceste comentarii...