Efectele educaţiei intensive

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu există bucurie şi plăcere mai mare pentru Ştefan decât să se ocupe de educaţia celor două odrasle din dotare: o fată şi un băiat. Până acum, se pare că cele mai mari satisfacţii i le-a oferit fata. La băiat mai este ceva de lucru, eventual folosind şi unele unelte de tortură... Ca militar de carieră, Ştefan e caracterizat de austeritate şi manieră. Sau, după cum îl caracteriza o cunoştinţă comună, e aspru, dar sever. E oripilat de alunecările educaţionale ale tineretului de azi şi e convins că odraslele lui nu vor avea asemenea manifestări niciodată ca urmare a educaţiei implementate. Acum vine de la serviciu. Maşina personală e utilizată de soţie, dar pentru el, ca militar, mersul pe jos este o plăcere. Se apropie de bloc cu gândul dus la casă şi familie. Fruntea i se înseninează. De după colţul blocului se aud clopoţeii unor glasuri vesele de copii. Unul din ele se detaşează net prin înjurăturile şi porcăriile debitate. Gândindu-se la fapta bună pe care o va face când îl va urechea pe golan, se apropie cu şi mai mult curaj. Se gândeşte chiar că ar fi un bun exemplu despre cum să NU faci pe care i l-ar putea da lui Bogdan, băiatul lui cel cuminte. Aşa că, în timp ce dă colţul blocului, îşi începe tirada:
- Aşa, mă, golanule! Aşa te învaţă tac’tu? Să înjuri ca un birjar, ai? Nu ţi-ar fi ruşine să-ţi fie! Stai că îi spun eu ce podoabă eşti!
Şi ajunge faţă în faţă cu respectivul golan. Era Bogdan.
Să auzim de bine!

Găina bătrână

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Prietenul meu, colonelul Ştefan, urmează să se întoarcă azi dintr-o misiune de durată. Mariana, soţia lui, dă fuga la piaţă şi cumpără o găină cât toate zilele cu intenţia declarată de a o prepara sub formă de ciulama, mâncarea lui favorită.
Bucătăria lor are un design destul de modern, cu o mulţime de module şi moduleţe amplasate pe aproape toţi pereţii. În timp ce prepara ciulamaua, femeia a căutat ceva într-unul din module, dar nu a observat că a răsturnat un dop din plastic (din acelea albe, striate, folosite la sticle) drept în sosul de ciulama. A terminat de făcut mâncarea, a pus masa şi iată că, fix la ora anunţată, apare şi Ştefan. Îşi sărută soţia, o întrebă de copii, se duce să se spele pe mâini şi se aşează răbdător la masă.
Mariana îl serveşte cu primul fel, după care, surpriză, iată ciulamaua lui preferată. Omul începe să mănânce cu poftă. A muşcat şi dintr-o bucată de copan şi acum mestecă. Trec două minute şi continuă să mestece. Mai trec alte patru minute şi el continuă să mestece. După alte trei minute, omul se opreşte complet extenuat, cu mandibula atârnând:
- Mamă, da’ bătrână găină ai luat, spune el şi dă să scoată din gură zgârciul care îi dăduse atâta bătaie de

cap.
Consternaţi, amândoi văd cum el pune pe marginea farfuriei dopul făcut ferfeniţă.
Să auzim de bine!

Explozia

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Ştefan e colonel şi e prietenul meu. Nu e colonel pentru că e prietenul meu şi nici nu e prietenul meu pentru că e colonel. Asta ca să nu fie loc de interpretări deplasate. Ştefan are doi copii, un băiat şi o fată, lumina ochilor lui. Dar, de multe ori, riscă să-şi piardă această lumină din cauza poznelor băiatului.

Ştefan a participat la o aplicaţie. A venit mort de oboseală, de frig şi de foame. Până îi pune masa Mariana, soţia lui, omul decide să se întindă câteva minute pe canapeaua din sufragerie. După un minut şi unsprezece secunde (s-a stabilit la reconstituire) dormea tun, ajuns de oboseală. Bogdan, fiul lui, îi dă târcoale salivând abundent. Imaginaţia lui lucreză febril: ce glumă vie ar putea să îi facă? Condiţiile îi sunt favorabile: mama e în bucătărie, tata doarme dus, sora e plecată la cumpărături, nu detectează niciun obstacol natural. Tiptil, se duce la un sertar, scoate o pungă de hârtie şi o umflă bine. Cu paşi de pisică se apropie de urechea stângă a tatălui, ridică punga şi, cu o mişcare rapidă, o loveşte de palma celeilalte mâini. Buum! explodează punga.

Să nu uităm profilul profesional al tatălui: este militar. De ani buni. Armata i-a intrat în sânge. Drept pentru care, prima lui senzaţie a fost că a explodat o bombă, aşa că îi vine să strige:

- A explodat o bombă!

În timp ce era în aer (pentru că sperietura l-a aruncat la o înălţime de aproximativ douăzeci de centimetri deasupra canapelei) se trezeşte şi civilul din el, ceea ce îl face să-şi dea seama că e acasă, pe canapeaua lui iubită din sufrageire, aşa că ar vrea să strige:

- A explodat o pungă!

Din cele două avertizări i-a ieşit pe gură renumita expresie, folosită acum şi de trupele din Irak (după cum menţionează unii cronicari):

- A explodat o BONGĂ!

Să auzim de bine!