Quod erat demonstrandum

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Quod erat demonstrandum este o expresie latină, folosită în mod curent de matematicieni la finalul unei demonstraţii, expresie prin care se întăreşte rezultatul obţinut, expresia însemnând ceea ce era de demonstrat. Ca multe alte expresii sau cuvinte, şi aceasta provine din limba greacă, varianta originală folosită de matematicienii greci fiind ὅπερ ἔδει δεῖξαι.
În două postări anterioare ne refeream la câteva aspecte care, după părerea noastră, împiedică formarea unei drepte puternice şi coerente în peisajul politic românesc. Dar iată că politica bate filmul şi ultimele evenimente politice îngroaşă semnificativ trăsăturile sugerate de noi.
Domnul Antonescu a demisionat, aşa cum a promis, şi lucrul acesta îi face cinste. A demisionat şi domnul Iohannis. Domnul Antonescu a demisionat din cauza scorului slab obţinut de partidul condus de dânsul în urma recentului vot. Domnul Iohannis a demisionat tot din cauza scorului slab obţinut, dar, de data asta, la nivelul judeţului Sibiu. Judeţ care a fost ani buni fieful dânsului, judeţ în care câştigul era dat ca cert. Dar partea interesantă abia acum urmează. Cine a obţinut o victorie categorică în fieful domnului Iohannis? Exact, PSD-ul cu aliaţii săi! Deci, să recapitulăm: PSD+UNPR+PC l-au bătut măr pe domnul Iohannis la dânsul acasă. Ei, asta da lovitură!
Desigur că se vor găsi voci care să susţină că, de fapt, victoria nu e una mare ci, una mai micuţă, că, de fapt, scorul obţinut în judeţ de PNL este, de fapt, o victorie faţă de aşteptări şi multe alte bazaconii. Noi considerăm că, dacă e de spus ceva, atunci trebuie recunoscut că ruperea de USL şi înclinarea băsistă instantanee au fost taxate cât se poate de sever de populaţie, victoria PSD+UNPR+PC din judeţul Sibiu fiind, de fapt, oglinda dezamăgirii populaţiei faţă de PNL.
Tot în acele postări anterioare vorbeam despre lipsa unei doctrine de dreapta, lipsă manifestată cât se poate de evident la partidul domnului Băsescu. Voi face orice pentru ca Ponta să nu ajungă preşedinte este promisiunea electorală făcută în locul etalării unor principii de dreapta sau a unei platforme politice.
Dar iată că domnul Antonescu nu a părăsit partidul înainte de a face o nouă apropiere de domnul Băsescu: a înscris partidul în gruparea PPE. Imediat, oficiali din Comisia Europeană sau Parlamentul European au început să să-şi pună întrebări privind motivaţia unui asemenea gest, ajungându-se până la suspiciunea că domnul Antonescu a fost mituit. Dar răspunsul este mult mai sinplu şi îl aflăm chiar din gura domnului Antonescu: Am înscris PNL în PPE pentru ca Parlamentul Euopean să nu fie condus de un preşedinte socialist. Ce principii morale, ce doctrină, ce platformă, ce ideologie?! La gunoi cu ele! Nu de aşa ceva avem nevoie. Persoana, atacul persoanei, asta e adevărata doctrină.
Acum, trăgând linie şi adunând, ce obţinem? Voi face totul ca domnul Ponta să nu ajungă preşedinte versus Am înscris PNL în PPE ca Parlamentul European să nu aibă un preşedinte socialist chiar nu vă sugerează nicio asemănare “doctrinară” de dreapta? Quad erat demonstrandum!
Să auzim de bine!

Ce şi-a făcut dreapta cu mâna ei

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că şi această sesiune de vot s-a termiant. Evident că se vor iţi voci care să susţină că au fost alegeri fraudate (de parcă partidele care au obţinut câteva procente ar fi obţinut 99,99 % dacă nu erau fraudate...) sau voci care vor susţine că vina o poartă adversarii, nu ei. Se vor face comentarii despre modul în care a fost dusă campania electorală, despre abuzuri sau privaţiuni, dar nu şi despre propriile greşeli de campanie. Blogger-ii politici vor posta articole patetice, se vor concepe scenarii, se vor face comentarii şi mese rotunde, se vor lua interviuri şi se vor face prognoze privind dezastrul în care va fi târâtă România mea, ţărişoara mea! de rezultatul acestui vot.
Dincolo de toate acestea, precum şi de curiozitatea de a-l auzi pe dl. Antonescu dându-şi demisia de la conducerea partidului, ne vom permite câteva consideraţii care ţin mai mult de bunul simţ decât de pregătirea politică.
Voturile exprimate duminică, multe, puţine, câte au fost, dovedesc faptul că, cel puţin pentru cei care s-au prezentat la vot, măsurile de austeritate impuse de FMI-ul producător de dezastre nu mai au nicio acceptare. Aşa cum spun tot mai multe voci autorizate în toată Europa, nu sărăcia şi privaţiunile vor duce la creşterea economică, aşa cum, de fapt, nici nu au dus. Oamenii nu mai vor să audă de austeritate şi, în acest sens, gestul domnului Băsescu de a-şi asuma măsurile luate de un cabinet condus neconstituţional de el, nu a fost un act de bărbăţie politică, ci unul de sinucidere politică.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere că votul favorabil a fost acordat stângii în condiţiile unei mass media dezlănţuite împotrivă-i, ceea ce te face să te întrebi, ca simplu cititor, cui se adresează această mass media. Nu a existat ziar, revistă, emisiune radio sau de umor, masă rotundă sau comentariu, emisiune de televizor sau publicaţie în care stânga să nu fie criticată, ridiculizată, blamată. Un întreg cor bine armonizat a stigmatizat orice vorbă şi orice faptă a stângii în speranţa forţării unei victorii care, iată, nu a fost dorită de votanţi.
În aceeaşi măsură, trebuie remarcat faptul că elitismul (pe care îl menţionam în articolul precedent) promovat de partidele de dreapta nu a prins la public şi nici nu avea cum, din moment ce îndemnurile englezeşti de genul Vote for... sau Keep calm... nu sunt înţelese de majoritatea populaţiei. În condiţiile în care organele de resort îşi pun problema de a verifica dacă sunt alfabetizaţi candidaţii la permisul de şofer, lozincile englezeşti nu motivează pe nimeni, nici măcar dacă e vorba de reclamă la o pastă de dinţi...
La fel de importantă este lipsa unei adevărate ideologii de dreapta sau a educării populaţiei în înţelegerea ei. Este clar pentru oricine că PNL a pierdut din cauza ieşirii din USL. Dar nu e un motiv suficient. PNL a pierdut şi din cauza apropierii tot mai evidente de partidul domnului Băsescu, care rămâne fidel crezului său de a fi un vajnic promotor al femeilor în politică, dar nici acesta nu ni se pare un motiv suficient. Motivul cel mai grav pentru care PNL a pierdut, credem a fi afilierea la ideologia domnului Băsescu, ceea ce înseamnă lipsa oricărei ideologii de dreapta. Pentru că un crez politic de genul scopul meu în viaţă este să nu iasă Ponta preşedinte nu este o doctrină politică, nici de dreapta, nici de stânga, oricât ar aplauda admiratorii strânşi în sală asemenea vorbe. Iar domnul Antonescu, spre dezamăgirea multora, exact asta a făcut, mesajul său electoral axându-se doar pe blamarea şi condamnarea domnului Ponta. Desigur că asemenea concepţii pot interesa câteva babe cârcotaşe aflate la coadă, dar în niciun caz un om lucid la exprimarea votului.
În sfârşit, votul de duminică ar trebui să marcheze două persoane care au făcut cât un partid, dar din sensuri diferite. Domnul Diaconu, a cărui victorie de a reuşi să intre de unul singur în Parlamentul european ar trebui să-l motiveze în muncă mai mult decât pe oricare alt parlamentar european şi eşecul domunlui Ungureanu care, măcar acum, ar trebui să înţeleagă că domnul Băsescu nu a vorbit serios când l-a propulsat în politică.
Nu ştim câţi ideologi de drepta vor citi aceste rânduri, dar dorinţa noastră sinceră ar fi ca, măcar acum, să se trezească şi să se apuce serios de treabă pentru a întregi organismul politic românesc.
Să auzim de bine!