Bal mascat

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu, nu este o cronică a celebrei opere verdiene, ci una a operetei politice dâmboviţene care tinde să devină celebră.
Aha, vor zice cei mai grăbiţi dintre voi, este vorba de nenumăratle apariţii televizate ale domnului Băsescu! Nu, nici vorbă, pentru simplul motiv că, atunci când domnul Băsescu a anuţat cu mare pompă că se va retrage din politică şi se va ocupa de nepoţi după plecarea de la Cotroceni, am fost printre puţinii care au fost convinşi că se va implica în politică din chiar a doua zi.
Este vorba de ceva cu mult mai dureros şi mai periculos. Este vorba de balul politic mascat oferit populaţiei de PNL. Populaţie cu ochii împăienjeniţi de lacrimile succesului domnului Johannis, pe care îl confundă cu PNL. Că domnul Johannis este un om decis este un lucru dovedit, din moment ce dânsul a fost ales în urma unei campanii în care a decis să nu vorbească nimic. Că domnul Johannis este un om care reţine esenţialul este iarăşi un lucru diovedit, din moment ce dânsul a declarat că nu are amintiri legate de copilărie. Că domnul Johannis îşi urmează propriul program este un lucru şi mai dovedit din moment ce şi-a ales consilierii doriţi de el şi nu de aşa zisa noastră „societate civilă”. Una peste alta, suntem convinşi că domnul Johannis va fi un preşedinte puternic, un preşedinte hotărât, un preşedinte al faptelor şi nu al apariţiilor de bâlci la televizor, aşa cum am fost învăţaţi de predecesorul său. Pornind de la aceste premise, există toate şansele ca domnul Johannis să fie preşedintele care va reda instituţiei prezidenţiale prestigiul pierdut, preşedintele care va ridica în picioare la intrarea în sală atât puterea, cât şi opoziţia, aşa cum vedem în filmele americane.
Doar că domnul Johannis nu este PNL şi nici nu a fost. Domnul Johannis a fost un candidat al PNL, iar acum este un preşedinte al românilor. Dar în niciun caz dânsul nu a fost PNL.
Parcă anticipând această confuzie, PDL-ul s-a infiltrat în rândurile PNL cu dorinţa devenită tot mai explicită de a accede la guvernare. Şi nu este vorba de un alt PDL sau de un nou PDL, ci de acelaşi PDL, cu aceeiaşi membri, cu acelaşi discurs. Că un partid doreşte puterea politică nu este un lucru anormal într-o democraţie. În fond, prezumţia de nevinovăţie se aplică şi în acest caz, ca să nu mai vorbim de dreptul la libera exprimare. Nu e nimic anormal ca un partid să considere că va guverna mai bine decât altul, ba chiar e de dorit. Că un partid recurge la alianţe sau fuziuni sau tot felul de subterfugii politice este iarăşi un lucru cât se poate de normal pe o scenă politică. Să ne reamnitim doar cazul Eba, care a demisionat din partid pentru a candida la europarlamentare, iar la cinci minute după aflarea rezultatelor a reintrat în acelaşi partid. Că membrii unui partid îşi menţin discursul, nu numai că este un lucru bun, dar este chiar de dorit dovedind o reală consecvenţă, atât de rară în zilele noastre.
Atunci ce este rău? Este rău că respectivul PDL este acelaşi PDL care tăia salarii, care tăia alocaţii, care tăia pensii (!), care închidea spitale, trimţând oamenii la moarte. Este acelaşi PDL care vira sume uriaşe de bani ministerului doamnei Udrea pentru construirea unor obiective inutile de către firme aparţinând clientelei politice. Este acelaşi PDL ai cărui membrii afişau cu o trufie inumană bogăţii imense, în timp ce impuneau populaţiei sacrificii la fel de inumane. Este acelaşi PDL ai cărui personalităţi sunt umbrite de arest, puşcăire sau grave acuzaţii de corupţie. Sunt aceeiaşi lupi din PDL care, acum, au îmbrăcat blana PNL. Asta e rău. Nu doar pentru PNL. Toată mass-media comentează acţiunile sau cuvântările PNL, dar nimeni nu comentează structura acestuia. Să fie o dorinţă perversă de încurajare a schimbării actualei guvernări? Posibil, sunt şi asemenea specimene. Important este ca populaţia să îşi dea seama că oalele se vor sparege în capul ei.
Să auzim de bine!

Quod erat demonstrandum

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Quod erat demonstrandum este o expresie latină, folosită în mod curent de matematicieni la finalul unei demonstraţii, expresie prin care se întăreşte rezultatul obţinut, expresia însemnând ceea ce era de demonstrat. Ca multe alte expresii sau cuvinte, şi aceasta provine din limba greacă, varianta originală folosită de matematicienii greci fiind ὅπερ ἔδει δεῖξαι.
În două postări anterioare ne refeream la câteva aspecte care, după părerea noastră, împiedică formarea unei drepte puternice şi coerente în peisajul politic românesc. Dar iată că politica bate filmul şi ultimele evenimente politice îngroaşă semnificativ trăsăturile sugerate de noi.
Domnul Antonescu a demisionat, aşa cum a promis, şi lucrul acesta îi face cinste. A demisionat şi domnul Iohannis. Domnul Antonescu a demisionat din cauza scorului slab obţinut de partidul condus de dânsul în urma recentului vot. Domnul Iohannis a demisionat tot din cauza scorului slab obţinut, dar, de data asta, la nivelul judeţului Sibiu. Judeţ care a fost ani buni fieful dânsului, judeţ în care câştigul era dat ca cert. Dar partea interesantă abia acum urmează. Cine a obţinut o victorie categorică în fieful domnului Iohannis? Exact, PSD-ul cu aliaţii săi! Deci, să recapitulăm: PSD+UNPR+PC l-au bătut măr pe domnul Iohannis la dânsul acasă. Ei, asta da lovitură!
Desigur că se vor găsi voci care să susţină că, de fapt, victoria nu e una mare ci, una mai micuţă, că, de fapt, scorul obţinut în judeţ de PNL este, de fapt, o victorie faţă de aşteptări şi multe alte bazaconii. Noi considerăm că, dacă e de spus ceva, atunci trebuie recunoscut că ruperea de USL şi înclinarea băsistă instantanee au fost taxate cât se poate de sever de populaţie, victoria PSD+UNPR+PC din judeţul Sibiu fiind, de fapt, oglinda dezamăgirii populaţiei faţă de PNL.
Tot în acele postări anterioare vorbeam despre lipsa unei doctrine de dreapta, lipsă manifestată cât se poate de evident la partidul domnului Băsescu. Voi face orice pentru ca Ponta să nu ajungă preşedinte este promisiunea electorală făcută în locul etalării unor principii de dreapta sau a unei platforme politice.
Dar iată că domnul Antonescu nu a părăsit partidul înainte de a face o nouă apropiere de domnul Băsescu: a înscris partidul în gruparea PPE. Imediat, oficiali din Comisia Europeană sau Parlamentul European au început să să-şi pună întrebări privind motivaţia unui asemenea gest, ajungându-se până la suspiciunea că domnul Antonescu a fost mituit. Dar răspunsul este mult mai sinplu şi îl aflăm chiar din gura domnului Antonescu: Am înscris PNL în PPE pentru ca Parlamentul Euopean să nu fie condus de un preşedinte socialist. Ce principii morale, ce doctrină, ce platformă, ce ideologie?! La gunoi cu ele! Nu de aşa ceva avem nevoie. Persoana, atacul persoanei, asta e adevărata doctrină.
Acum, trăgând linie şi adunând, ce obţinem? Voi face totul ca domnul Ponta să nu ajungă preşedinte versus Am înscris PNL în PPE ca Parlamentul European să nu aibă un preşedinte socialist chiar nu vă sugerează nicio asemănare “doctrinară” de dreapta? Quad erat demonstrandum!
Să auzim de bine!