Somnul naşte

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dragii mei cititori, timpul costă bani aşa că nu l-am mai pierdut scriind în titlu întregul adagiu (somnul raţiunii naşte monştri) cum bine le mai zicea domnul Francisco José de Goya y Lucientes, cunoscut în Drumul Taberei şi sub numele mai scurt de Goya.
S-au făcut şi se fac numeroase studii şi cercetări privind viziunile oamenilor pe timpul somnului sau trăirile acestora. Evident, în fruntea echipelor se află o echipă de cercetători britanici… Oamenilor li se aplică electrozi conectaţi la tot felul de aparate de măsură, doar-doar vom afla ce se petrece în mintea oamenilor atunci când dorm, dar nimeni nu a fost interersat şi ce li se întâmplă oamenilor cu trupurile lor atunci când dorm.
Asta până când a venit o echipă de cercetători, evident tot britanici care, folosind aparatură performantă, a reuşit să imortalizeze imagini grăitoare privind diferite stări prin care trec oamenii care dorm. Chiar dacă dorm din cauză că sunt morţi de beţi… Haideţi să vedem materialul documentar.

Să auzim de bine!

Monştri raţiunii nasc somni!

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iertată-mi fie parafraza celebrului adagiu, dar viaţa bate atât filozofia (dacă ne referim la Descartes), cât şi pictura (dacă ne referim la Goya). Cu toţii am avut ocazia să verificăm aplicabilitatea practică a dureroaselor vorbe, dar iată că acum, lucrurile s-au întors. Din fericire, nu este vorba de un personaj uman, ci de un peşte, mai precis de un somn, care știm este un peşte adormit. Somn care s-a dovedit atât de lipsit de minte încât nu poate fi caracterizat altfel decât prost. Iată păţania.
Un tip de pe lângă Round Lake (Canada ) a văzut jucând într-un mod straniu ceva ca o minge pe oglinda lacului şi s-a dus să vadă ce e.

Când a ajuns acolo, s-a dovedit că, de fapt, era un ditamai somnul care, evident că încercase să înghită o minge de baschet, dar aceasta i-a rămas înţepenită în gura lui cea mare şi lacomă!

Somnul era obosit mort de atâtea încercări de a se scufunda pentru că, mereu mingea îi sporea flotabilitatea şi îl aducea la suprafaţă.

Tipul (adică cetăţeanul canadian, nu somnul) a încercat de mai multe ori să ajute monstrul cel prost şi să-i scoată mingea, dar nu reuşea.

Până la urmă, cu ajutorul soţiei (a cetăţeanului canadian, nu a somnului), a tăiat mingea, care s-a desumflat şi, astfel, au eliberat somnul.

Ei, aţi văzut că lăcomia nu strică numai omenia, ci şi somnul?

Să auzim de bine!

Analiza unui proverb

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Mai zilele trecute am analizat o zicătoare. Şi cum nu ne-ar fi fost de ajuns, haideţi astăzi să analizăm un proverb. Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge. Aşa sună proverbul şi vom vedea cât de departe vom ajunge cu analiza lui...

Începutul proverbului sună promiţător şi mobilizator. Cine se scoală de dimineaţă... Din start ne dăm seama că el se adresează unor persoane. Pentru că, dacă s-ar fi adresat unor obiecte, ar fi sunat ce se scoală dimineaţă departe ajunge. Dar în acest caz, întrebarea era pur retorică, fără vreo aplicabilitate practică, pentru că niciun obiect nu se scoală de dimineaţă, exceptând ceasul deşteptător care, ce e drept, sună, dar nu se scoală. Tigaia care se scoală de dimineaţă departe ajunge v-ar fi spus ceva? Dar şurubelniţa care se scoală de dimineaţă departe ajunge ar fi avut vreun sens? Acum este foarte clar că proverbul se adresează unor persoane şi nicidecum unor obiecte.

Dar haideţi să vedem cine se scoală de dimineaţă. Din cunoştinţele noastre, putem spune că numărul categoriilor profesionale care îndeplinesc această condiţie este relativ redus. De dimineaţă se scoală şoferii de RATB ca să intre în tură, de dimineaţă se scoală medicii care au fost sau intră în gardă, de dimineaţă se scoală elevii care au ore dimineaţa. Sudorii au vreun motiv să se scoale dimineaţa? Dar jonglerii la circ? Dar scafandrii au vreun motiv să se scoale cu noaptea în cap? Nici vorbă! Ăştia toţi dorm bine mersi. Dar inspectorii de mediu sau cei din garda financiară? Nici ei nu au vreun motiv. Şi nici primarii, măcelarii, croitoresele, şoferii de taxi, directorii din Metrorex sau mai ştiu eu cine... Nici măcar vânzătorii de la covrigării nu au motiv. Iată cum am reuşit să facem un prim pas în analiza ştiinţifică pe care încercăm să o aplicăm respectivului proverb şi să stabilm o arie de aplicabilitate destul de restrânsă.

Acum, odată stabilit acest aspect, haideţi să vedem ce ne spune proverbul în continuare. Departe ajunge, zice proverbul. Credeţi că există vreo legătură între ora deşteptării şi distanţa parcursă? Tot ştiinţa va fi cea care ne va îndruma. Să zicem că ne sculăm dimineaţă ca să mergem cu trenul. Păi, este de notorietate că trenurile au întârzieri uriaşe, asta în cazul când mai pleacă... Deci, degeaba ne sculăm noi cât mai de dimineaţă pentru că asta nu va însemna un centimetru în plus faţă de ce vrea S.N.C.F.R.-ul. Haideţi să încercăm cu autobuzul. Aici deja lucrurile se complică foarte mult pentru că ele nu încep să circule atât de matinal pe cât am vrea noi, aşa că sculatul nostru cel matinal nu se va materializa în vreun plus de distanţă parcursă. Ipoteza transportului cu taxiul nici nu se poate lua în considerare pentru că trebuie să aştepţi până îţi găseşte operatoarea o maşină liberă, de te apucă somnul la loc. Cu vaporul e şi mai riscant dacă ne gândim că pe vapor se poate afla o româncă în plină conversaţie amoroasă cu căpitanul. Iar de aici şi până la naufragiu nu mai e decât un pas... Desigur, a mai rămas călătoria cu avionul, dar aici riscurile sunt şi mai mari pentru că, din cauza ceţii sau a vremii nefavorabile, avionul te poate debarca unde nici n-ai visat că vei ajunge.

Iată cum, folosind metodele unei analize ştiinţifice riguroase, ne dăm seama lesne că în redactarea proverbului a survenit o eroare: nu există nicio premisă logică în sensul unei legături de cauzalitate între sculatul matinal şi distanţa pacursă. Dar, ca să nu fim acuzaţi de superficialitate, haideţi să folosim instrumentele precise oferite de fizică. Iar fizica ne spune clar că distanţa este egală cu viteza înmulţită cu durata parcursă. Nici vorbă de ora de sculare în formulă! Altfel spus, ca să ajungi departe, trebuie să mergi repede, să mergi mult sau ambele. Indiferent de ora de plecare...

Dacă aşa stau lucrurile, să încercăm să descoperim adevăratul sens al proverbului. Iar asta nu o putem face decât gândindu-ne la efectele concrete ale sculatului matinal. Păi, primul efect pe care îl ştie orice om care se scoală de dimineaţă este că îi este somn. Al doilea efect este că i se închid ochii de-a binelea, iar i efect este că îi vine să se trântească la loc în pat. Deci, pe lângă o arie de aplicabilitate extrem de redusă, iată că proverbul îşi dovedeşte neputinţa în faţa realităţilor vieţii.

Având în vedere cele mai sus expuse putem concluziona că forma actuală a proverbului este una greşită, cea corectă fiind cine se scoală de dimineaţă îi este somn toată ziua, care este mult mai apropiată de realităţile vieţii şi are o arie de cuprindere aproape universală.

Să auzim de bine!