Ce mai fac oamenii

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Vă relatam într-o postare ceva mai veche despre unele apucături sau comportamente ale cetăţenilor ţării atunci când nu au ce face, atunci când vor să facă ceva sau atunci când cred că nu sunt văzuţi de nimeni.
Cele mai ciudate şi mai neobişnuite acţiuni ni s-au relevat data trecută şi sunt convins că toate acestea nu reprezintă nici pe departe cruda realitate în totalitatea ei. Astăzi revin cu alte câteva imagini, exemplificatoare cred eu, pentru un comportamnet vesel şi netimorat.

Prima imagine ne arată pe ce culmi de progres şi civilizaţie ne-au adus douăzeci şi doi de ani de capitalism plin de reforme. Copiii termină orele de curs la şcoală, îşi iau ghizdanele din dotare şi dau buzna să plece acasă. Dar lucrurile nu se mai petrec precum pe vremea bunicii pentru că acum, iată, un mic Smart îi aşteaptă în faţa şcolii spre a-i duce pe noi culmi de bunăstare şi progres.

Odată terminată şcoala, cetăţenii patriei se aruncă cu vigoare în vârtejul vieţii, vârtej în care se zbucuimă până la moarte. Desigur că un nivel sporit al activităţii provoacă transpiraţii abundente, de unde şi o sete pe măsură. Sete nestinsă nici după ce românul nostru muncitor dă colţul...

Imaginea următoare nu face decât să completeze cele spuse şi arătate de rândurile şi imaginea precedente. Pentru că, dragii mei, românul nu uită niciodată rădăcinile folclorice dinn care se trage, rădăcini care îl învaţă că băutura este fudulie şi mâncarea e temelie. Ca să fie lucrurile clare, omul le şi scrie cât mai citeţ.

Şi la sfârşit, pour la bonne bouche cum spun francezii originari, o imagine surprinsă nu în Franţa, ci în Grecia. Imagine care ne arată dezastrul produs de criza mondială în această ţară, dezastru care l-a determinat pe un şofer grec să-şi scrie numărul maşinii pe praful depus de pe drum, sărmanul neavând alternativa unui număr nou.

Să auzim de bine!

Fapte mici de caritate, în umbră modest lăsate...

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Iată că primesc pe e-mail primele reacţii apărute ca urmare a numirii noului Prim Ministru. Pe unele le cunosc(de exemplu, punctele 6 şi 8), de unele mă îndoiesc (de exemplu, punctul 1), iar pe altele nu le cred (de exemplu, punctul 3). Dar, în spiritul politicii blogului şi pe răspunderea autorului afirmaţiilor, publlic rândurile de mai jos cu corecturile gramaticale de rigoare, cel puţin pentru faptul că nu pot tolera unui ministru de externe nicio renunţare în ceea ce priveşte valorile ţării pe care o reprezintă. Iată, deci, selecţia câtorva opinii din respectivul mesaj:

1) În decembrie 1989, când la Iaşi, în Universitate, s-au semnalat primele proteste-mişcări anticomuniste, membrul C.C. al U.T.C. Mihai Ungureanu, proaspăt sosit ca delegat de la măreţul Congres al P.C.R. prezidat de tov. Ceauşescu, de data asta pe post de "ochiul şi timpanul", observa atent tot ce mişca contra şi întocmea liste negre cu studenţii protestatari.

2) O parte din studiile-activităţile de la începutul carierei sale au fost finaţate şi de un celebru infractor internaţional, Mark Rich, unul dintre jolly-jokerii marilor "magnaţi" ai lumii şi ai diverselor servicii secrete israeliene, coiniţiator în România anilor ‘90 a mai multor tunuri financiare, precum şi al TUNULUI TUNURILOR de la ROŞIA MONTANĂ. Mark Rich a fost condamnat până la urmă în SUA şi dat în urmărire internaţională de către F.B.I., dar s-a refugiat în Israel, apoi în Elveţia pentru a nu fi extrădat. La presiunea finanţei mondiale în sprijinul căreia a dat megaţepe internaţionale, a fost graţiat personal de fostul Preşedinte al S.U.A., Bill Clinton.

3) Odată cu investirea sa ca ministru de externe în 2004, şi-a declarat susţinerea pentru montarea portretului distrugătoarei României postbelice Ana Pauker, chiar în sediul ministerului de externe român. Reprezentanţii A.A.A.P.E. i-au cerut în public ministrului Ungureanu să îndepărteze tabloul Anei Pauker, însă acesta a refuzat, recunoscând însă că iniţiativa afişării tabloului îi aparţine! Pentru cei ce nu ştiu, tov. Ana Pauker a fost nr. 1 în România sovietizată, cetăţean sovietic şi agent N.K.V.D., iar Stalin i-a conferit gradul de colonel.

4) Fostul ambasador al României la Moscova, Dumitru Prunariu spune: "La numirea mea ca ambasador în Federaţia Rusă în 2004, reprezentanţi ai Parlamentului României au insistat pe o misiune permanentă a noastră legată de Federaţia Rusă, şi anume urmărirea problemei TEZAURULUI ROMÂNIEI (confiscat de bolşevici în 1918). Total surprinzător şi de neînţeles pentru mine nici acum, în aprilie 2005 am primit ordin scris de la M.A.E., trimis de dl. Leuştean ( subordonatul lui MRU) în numele lui Mihai Răzvan Ungureanu, ca să nu mai abordez în nici un fel şi sub nicio formă problema Tezaurului"!

5) Octombrie 2005, acordul dintre guvernele României şi Ungariei, conceput de Ungureanu şi plasat "pe sub masă" la semnat în cadrul primei reuniuni guvernamentale Bucureşti-Budapesta. O parte din averea Fundaţiei private Gojdu rămase în Ungaria a fost transferată ilegal statului ungar, în ciuda opoziţiei Bisericii Ortodoxe Române, executoarea testamentară, care a cerut respectarea Testamentului lui Emanuil Gojdu. Guvernul român ar fi trebuit să achiziţioneze contra cost o parte din "Curţile Gojdu" din Budapesta şi a oferit părţii ungare posibilitatea constituirii unei fundaţii comune, care să continue munca filantropică iniţiată de Gojdu până în 2004 când brusc, partea ungară a vândut Curţile Gojdu din Budapesta unei firme off-shore din Cipru, al cărei proprietar este o companie israeliană, "Autoker Holding Rt", reprezentanţii ei afirmând că vor transforma Curţile Gojdu într-un centru comercial şi de agrement.

6) În mai 2006, Mihai Răzvan Ungureanu a declarat public că cetăţenii din aşa numita Republică Moldova vorbesc "o variantă a limbii române", un fel de "light Romanian" dând din nou apă la moară celor ce susţin că acolo nu trăiesc români, ci moldoveni.

7) În toamna anului 2009 Mihai Răzvan Ungureanu a fost acuzat de fostul purtător de cuvânt al S.R.I. - Nicolae Ulieru, că ar fi agent al unei puteri străine. "Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la S.I.E., am avut o tresărire. Mi-am spus: oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau S.R.I. nu l-a informat?".

8) Bombonica de pe tortul faptelor patriotului Mihai Răzvan Ungureanu a fost aşezată cu ocazia "încheierii"(??!!) relaţiilor veşnic tensionate româno-ruse, când, ca ministru de externe al României, a semnat în 2005 cu ministrul de externe rus Lavrov, cel mai păgubos act de politică externă postdecembrist pentru România, "Legea pentru ratificarea Protocolului dintre România şi Rusia privind inventarierea relaţiilor bilaterale". Mihai Răzvan Ungureanu a declarat ulterior că: "NU EXISTA PROBLEME ÎNTRE ROMÂNIA ŞI FEDERAŢIA RUSĂ"!: Astfel, România, prin UITARE (?!) îşi ia ADIO OFICIAL şi de bună voie de la România de Est (Basarabia) şi de la Tezaurul României, sechestrat la Moscova de Lenin în 1918 şi "uitat/pierdut" de sovietici/ruşi etc, etc. Adică, tot ce a fost s-a cam... şters/uitat dintr-o semnătură, bineînţeles în favoarea Rusiei şi spre enorma pagubă a României!

Astea au fost faptele imputate. Rămâne ca viitorul să le confirme…

Să auzim de bine!