Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu, nu este o cronică a celebrei opere verdiene, ci una a operetei politice dâmboviţene care tinde să devină celebră.
Aha, vor zice cei mai grăbiţi dintre voi, este vorba de nenumăratle apariţii televizate ale domnului Băsescu! Nu, nici vorbă, pentru simplul motiv că, atunci când domnul Băsescu a anuţat cu mare pompă că se va retrage din politică şi se va ocupa de nepoţi după plecarea de la Cotroceni, am fost printre puţinii care au fost convinşi că se va implica în politică din chiar a doua zi.
Este vorba de ceva cu mult mai dureros şi mai periculos. Este vorba de balul politic mascat oferit populaţiei de PNL. Populaţie cu ochii împăienjeniţi de lacrimile succesului domnului Johannis, pe care îl confundă cu PNL. Că domnul Johannis este un om decis este un lucru dovedit, din moment ce dânsul a fost ales în urma unei campanii în care a decis să nu vorbească nimic. Că domnul Johannis este un om care reţine esenţialul este iarăşi un lucru diovedit, din moment ce dânsul a declarat că nu are amintiri legate de copilărie. Că domnul Johannis îşi urmează propriul program este un lucru şi mai dovedit din moment ce şi-a ales consilierii doriţi de el şi nu de aşa zisa noastră „societate civilă”. Una peste alta, suntem convinşi că domnul Johannis va fi un preşedinte puternic, un preşedinte hotărât, un preşedinte al faptelor şi nu al apariţiilor de bâlci la televizor, aşa cum am fost învăţaţi de predecesorul său. Pornind de la aceste premise, există toate şansele ca domnul Johannis să fie preşedintele care va reda instituţiei prezidenţiale prestigiul pierdut, preşedintele care va ridica în picioare la intrarea în sală atât puterea, cât şi opoziţia, aşa cum vedem în filmele americane.
Doar că domnul Johannis nu este PNL şi nici nu a fost. Domnul Johannis a fost un candidat al PNL, iar acum este un preşedinte al românilor. Dar în niciun caz dânsul nu a fost PNL.
Parcă anticipând această confuzie, PDL-ul s-a infiltrat în rândurile PNL cu dorinţa devenită tot mai explicită de a accede la guvernare. Şi nu este vorba de un alt PDL sau de un nou PDL, ci de acelaşi PDL, cu aceeiaşi membri, cu acelaşi discurs. Că un partid doreşte puterea politică nu este un lucru anormal într-o democraţie. În fond, prezumţia de nevinovăţie se aplică şi în acest caz, ca să nu mai vorbim de dreptul la libera exprimare. Nu e nimic anormal ca un partid să considere că va guverna mai bine decât altul, ba chiar e de dorit. Că un partid recurge la alianţe sau fuziuni sau tot felul de subterfugii politice este iarăşi un lucru cât se poate de normal pe o scenă politică. Să ne reamnitim doar cazul Eba, care a demisionat din partid pentru a candida la europarlamentare, iar la cinci minute după aflarea rezultatelor a reintrat în acelaşi partid. Că membrii unui partid îşi menţin discursul, nu numai că este un lucru bun, dar este chiar de dorit dovedind o reală consecvenţă, atât de rară în zilele noastre.
Atunci ce este rău? Este rău că respectivul PDL este acelaşi PDL care tăia salarii, care tăia alocaţii, care tăia pensii (!), care închidea spitale, trimţând oamenii la moarte. Este acelaşi PDL care vira sume uriaşe de bani ministerului doamnei Udrea pentru construirea unor obiective inutile de către firme aparţinând clientelei politice. Este acelaşi PDL ai cărui membrii afişau cu o trufie inumană bogăţii imense, în timp ce impuneau populaţiei sacrificii la fel de inumane. Este acelaşi PDL ai cărui personalităţi sunt umbrite de arest, puşcăire sau grave acuzaţii de corupţie. Sunt aceeiaşi lupi din PDL care, acum, au îmbrăcat blana PNL. Asta e rău. Nu doar pentru PNL. Toată mass-media comentează acţiunile sau cuvântările PNL, dar nimeni nu comentează structura acestuia. Să fie o dorinţă perversă de încurajare a schimbării actualei guvernări? Posibil, sunt şi asemenea specimene. Important este ca populaţia să îşi dea seama că oalele se vor sparege în capul ei.
Să auzim de bine!
Nu, nu este o cronică a celebrei opere verdiene, ci una a operetei politice dâmboviţene care tinde să devină celebră.
Aha, vor zice cei mai grăbiţi dintre voi, este vorba de nenumăratle apariţii televizate ale domnului Băsescu! Nu, nici vorbă, pentru simplul motiv că, atunci când domnul Băsescu a anuţat cu mare pompă că se va retrage din politică şi se va ocupa de nepoţi după plecarea de la Cotroceni, am fost printre puţinii care au fost convinşi că se va implica în politică din chiar a doua zi.
Este vorba de ceva cu mult mai dureros şi mai periculos. Este vorba de balul politic mascat oferit populaţiei de PNL. Populaţie cu ochii împăienjeniţi de lacrimile succesului domnului Johannis, pe care îl confundă cu PNL. Că domnul Johannis este un om decis este un lucru dovedit, din moment ce dânsul a fost ales în urma unei campanii în care a decis să nu vorbească nimic. Că domnul Johannis este un om care reţine esenţialul este iarăşi un lucru diovedit, din moment ce dânsul a declarat că nu are amintiri legate de copilărie. Că domnul Johannis îşi urmează propriul program este un lucru şi mai dovedit din moment ce şi-a ales consilierii doriţi de el şi nu de aşa zisa noastră „societate civilă”. Una peste alta, suntem convinşi că domnul Johannis va fi un preşedinte puternic, un preşedinte hotărât, un preşedinte al faptelor şi nu al apariţiilor de bâlci la televizor, aşa cum am fost învăţaţi de predecesorul său. Pornind de la aceste premise, există toate şansele ca domnul Johannis să fie preşedintele care va reda instituţiei prezidenţiale prestigiul pierdut, preşedintele care va ridica în picioare la intrarea în sală atât puterea, cât şi opoziţia, aşa cum vedem în filmele americane.
Doar că domnul Johannis nu este PNL şi nici nu a fost. Domnul Johannis a fost un candidat al PNL, iar acum este un preşedinte al românilor. Dar în niciun caz dânsul nu a fost PNL.
Parcă anticipând această confuzie, PDL-ul s-a infiltrat în rândurile PNL cu dorinţa devenită tot mai explicită de a accede la guvernare. Şi nu este vorba de un alt PDL sau de un nou PDL, ci de acelaşi PDL, cu aceeiaşi membri, cu acelaşi discurs. Că un partid doreşte puterea politică nu este un lucru anormal într-o democraţie. În fond, prezumţia de nevinovăţie se aplică şi în acest caz, ca să nu mai vorbim de dreptul la libera exprimare. Nu e nimic anormal ca un partid să considere că va guverna mai bine decât altul, ba chiar e de dorit. Că un partid recurge la alianţe sau fuziuni sau tot felul de subterfugii politice este iarăşi un lucru cât se poate de normal pe o scenă politică. Să ne reamnitim doar cazul Eba, care a demisionat din partid pentru a candida la europarlamentare, iar la cinci minute după aflarea rezultatelor a reintrat în acelaşi partid. Că membrii unui partid îşi menţin discursul, nu numai că este un lucru bun, dar este chiar de dorit dovedind o reală consecvenţă, atât de rară în zilele noastre.
Atunci ce este rău? Este rău că respectivul PDL este acelaşi PDL care tăia salarii, care tăia alocaţii, care tăia pensii (!), care închidea spitale, trimţând oamenii la moarte. Este acelaşi PDL care vira sume uriaşe de bani ministerului doamnei Udrea pentru construirea unor obiective inutile de către firme aparţinând clientelei politice. Este acelaşi PDL ai cărui membrii afişau cu o trufie inumană bogăţii imense, în timp ce impuneau populaţiei sacrificii la fel de inumane. Este acelaşi PDL ai cărui personalităţi sunt umbrite de arest, puşcăire sau grave acuzaţii de corupţie. Sunt aceeiaşi lupi din PDL care, acum, au îmbrăcat blana PNL. Asta e rău. Nu doar pentru PNL. Toată mass-media comentează acţiunile sau cuvântările PNL, dar nimeni nu comentează structura acestuia. Să fie o dorinţă perversă de încurajare a schimbării actualei guvernări? Posibil, sunt şi asemenea specimene. Important este ca populaţia să îşi dea seama că oalele se vor sparege în capul ei.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!