 |
| Imagine preluată de pe Trinitas.ro |
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Odioasele atentate săvârşite în Franţa nu cu mult timp în urmă au redeschis în mass-media occidentală ample discuţii şi controverse, axate în principal pe conflictul religios dintre creştini şi musulmani. Precizarea că e vorba de mass-media occidentală este absolut necesară, întrucât cea românească este preocupată exclusiv de aventurile de alcov ale maneliştilor.
În fapt, controversa este una falsă, fiind vorba nu de un conflict între religii, ci de lupta dintre renunţarea la cultura şi valorile tradiţionale (specifică occidentului) şi păstrarea acestora (specifică musulmanilor). Iar o paralelă între cele două tendinţe este cât se poate de utilă deoarece, prin acceptarea imigranţilor, occidentul a deschis o poartă către interacţiunea directă a acestor culturi, acum nemaiputând fi vorba de „lumea lor” şi „lumea noastră”.
Liniile directoare ale occidentului sunt axate pe libertate, liberul arbitru, drepturile omului, în timp ce musulmanii se călăuzesc după principii de intransigenţă şi intoleranţă ceea ce i-a ajutat ca, o dată ajunşi în occident, să-şi păstreze intacte cultura sau principiile religioase, lucru imposibil pentru occidentalii ajunşi în lumea musulmană. Este imaginea unui musafir care, o dată ajuns în casa vecinului, invitat fiind la o ciorbă, nu numai că refuză ciorba, dar îşi dă gazda afară spunându-i că el îşi va face pilaf pentru că aia îi place. Iar gazda acceptă.
Sub egida libertăţii de conştiinţă, de ani buni occidentul se străduieşte să scoată credinţa din sufletele oamenilor fără să ofere nimic credibil în loc. Tinerii debusolaţi îşi caută scara valorilor prin aburii de alcool şi praful drogurilor, problemele sociale crescând de la an la an. În acest timp, lumea musulmană nu admite nicio critică şi nicio abatere de la principiile religioase, principii aplicate tuturor fără excepţie, fără să-şi facă scrupule în ceea ce priveşte libertăţile individului, dar oferind o credinţă solidă şi eficientă. Rezultatul se vede cât se poate de clar în numărul crescând al occidentalilor convertiţi la islamism, fără ca musulmanii să ducă o activitate de misionarism cât de redusă.
La această campanie de excludere a credinţei din sufletele oamenilor trebuie adăugată şi cea de aruncare în derizoriu a credinţei prin critici şi ironii, lucru nemaiîntâlnit la adepţii vreunei alte religii. Conştienţi de faptul că prin ea însăşi credinţa este o valoare umană, adepţii altor credinţe în general şi musulmanii în special, nu permit nici cea mai mică răstălmăcire sau ironizare. Nici credincioşilor lor şi nici altora.
Credinţa a fost pilonul în jurul căruia s-au construit civilizaţiile sau culturile, ea fiind izvorul celor mai multe tradiţii şi, în special, a principiilor morale, indiferent că e vorba de religia politeistă sau monoteistă, creştină sau musulmană. În numele liberăţii conştiinţei o renumită instituţie academică din occident a recomandat scoaterea din cărţile de poveşti a celor cu referire la porci pentru a nu leza sentimentele musulmane. Dincolo de forţarea renunţării la cultura proprie în detrimentul uneia de import, venită prin intermediul imigranţilor, recomandarea devine grotescă dacă ne gândim la occidentalii decapitaţi sau cu mâinile tăiate în numele principiilor religioase musulmane, principii care au făcut abstracţie de orice lezare a vreunui sentiment occidental. Poate fi socotită ca o certitudine faptul că niciodată nu va exista vreun imam care să recomande consumul de carne de porc pentru a nu leza sentimentele occidentalilor. Orice cetăţean occidental care intră pe teritoriul unei ţări musulmane va trebui să respecte legile isalmice, indiferent că îi plac sau nu. Dacă vrea să trăiască. Sub ocrotirea aceloraşi nobile legi ale drepturilor omului, orice musulman care intră pe teritoriul unei ţări occidentale va respecta tot legile islamice. Şi va trăi.
Odată ajunşi în occidentul mult-râvnit, musulmanii nu au renunţat la niciun obicei şi la nicio cutumă, şi-au construit moschei în cea mai deplină libertate şi s-au opus oricărei integrări în cultura locală apăraţi de aceleşi principii luminate ale libertăţii şi drepturilor omului. Nu acelaşi lucru se poate despre occidentalii ajunşi în lumea musulmană, occidentali care au trebuit să renunţe la orice valori proprii sau naţionale în favoarea celor musulmane, chiar dacă trecerea lor este tranzitorie.
În numele aceloraşi principii luminate de libertate şi drepturi ale omului, religia a devenit o materie opţională în şcolile europene, poate şi pentru a nu leza sentimentele musulmanilor ajunşi la cinci milioane doar în Franţa. Nu este locul şi momentul unei discuţii pe tema valorilor învăţate de elevi la aceste ore, dar putem lua ca o certitudine faptul că, singurii elevi care nu vor renunţa la ora de religie predată în şcoală, vor fi cei de religie musulmană. În lumina aceloraşi principii, ne aşteptăm ca majoritatea creştinilor să alegaă varianta opţională, urmând ca, ajunşi la maturitate, să se întrebe de ce se convertesc atâţi creştini la religia musulmană şi niciun musulman la creştinism.
Să auzim de bine!
Odioasele atentate săvârşite în Franţa nu cu mult timp în urmă au redeschis în mass-media occidentală ample discuţii şi controverse, axate în principal pe conflictul religios dintre creştini şi musulmani. Precizarea că e vorba de mass-media occidentală este absolut necesară, întrucât cea românească este preocupată exclusiv de aventurile de alcov ale maneliştilor.
În fapt, controversa este una falsă, fiind vorba nu de un conflict între religii, ci de lupta dintre renunţarea la cultura şi valorile tradiţionale (specifică occidentului) şi păstrarea acestora (specifică musulmanilor). Iar o paralelă între cele două tendinţe este cât se poate de utilă deoarece, prin acceptarea imigranţilor, occidentul a deschis o poartă către interacţiunea directă a acestor culturi, acum nemaiputând fi vorba de „lumea lor” şi „lumea noastră”.
Liniile directoare ale occidentului sunt axate pe libertate, liberul arbitru, drepturile omului, în timp ce musulmanii se călăuzesc după principii de intransigenţă şi intoleranţă ceea ce i-a ajutat ca, o dată ajunşi în occident, să-şi păstreze intacte cultura sau principiile religioase, lucru imposibil pentru occidentalii ajunşi în lumea musulmană. Este imaginea unui musafir care, o dată ajuns în casa vecinului, invitat fiind la o ciorbă, nu numai că refuză ciorba, dar îşi dă gazda afară spunându-i că el îşi va face pilaf pentru că aia îi place. Iar gazda acceptă.
Sub egida libertăţii de conştiinţă, de ani buni occidentul se străduieşte să scoată credinţa din sufletele oamenilor fără să ofere nimic credibil în loc. Tinerii debusolaţi îşi caută scara valorilor prin aburii de alcool şi praful drogurilor, problemele sociale crescând de la an la an. În acest timp, lumea musulmană nu admite nicio critică şi nicio abatere de la principiile religioase, principii aplicate tuturor fără excepţie, fără să-şi facă scrupule în ceea ce priveşte libertăţile individului, dar oferind o credinţă solidă şi eficientă. Rezultatul se vede cât se poate de clar în numărul crescând al occidentalilor convertiţi la islamism, fără ca musulmanii să ducă o activitate de misionarism cât de redusă.
La această campanie de excludere a credinţei din sufletele oamenilor trebuie adăugată şi cea de aruncare în derizoriu a credinţei prin critici şi ironii, lucru nemaiîntâlnit la adepţii vreunei alte religii. Conştienţi de faptul că prin ea însăşi credinţa este o valoare umană, adepţii altor credinţe în general şi musulmanii în special, nu permit nici cea mai mică răstălmăcire sau ironizare. Nici credincioşilor lor şi nici altora.
Credinţa a fost pilonul în jurul căruia s-au construit civilizaţiile sau culturile, ea fiind izvorul celor mai multe tradiţii şi, în special, a principiilor morale, indiferent că e vorba de religia politeistă sau monoteistă, creştină sau musulmană. În numele liberăţii conştiinţei o renumită instituţie academică din occident a recomandat scoaterea din cărţile de poveşti a celor cu referire la porci pentru a nu leza sentimentele musulmane. Dincolo de forţarea renunţării la cultura proprie în detrimentul uneia de import, venită prin intermediul imigranţilor, recomandarea devine grotescă dacă ne gândim la occidentalii decapitaţi sau cu mâinile tăiate în numele principiilor religioase musulmane, principii care au făcut abstracţie de orice lezare a vreunui sentiment occidental. Poate fi socotită ca o certitudine faptul că niciodată nu va exista vreun imam care să recomande consumul de carne de porc pentru a nu leza sentimentele occidentalilor. Orice cetăţean occidental care intră pe teritoriul unei ţări musulmane va trebui să respecte legile isalmice, indiferent că îi plac sau nu. Dacă vrea să trăiască. Sub ocrotirea aceloraşi nobile legi ale drepturilor omului, orice musulman care intră pe teritoriul unei ţări occidentale va respecta tot legile islamice. Şi va trăi.
Odată ajunşi în occidentul mult-râvnit, musulmanii nu au renunţat la niciun obicei şi la nicio cutumă, şi-au construit moschei în cea mai deplină libertate şi s-au opus oricărei integrări în cultura locală apăraţi de aceleşi principii luminate ale libertăţii şi drepturilor omului. Nu acelaşi lucru se poate despre occidentalii ajunşi în lumea musulmană, occidentali care au trebuit să renunţe la orice valori proprii sau naţionale în favoarea celor musulmane, chiar dacă trecerea lor este tranzitorie.
În numele aceloraşi principii luminate de libertate şi drepturi ale omului, religia a devenit o materie opţională în şcolile europene, poate şi pentru a nu leza sentimentele musulmanilor ajunşi la cinci milioane doar în Franţa. Nu este locul şi momentul unei discuţii pe tema valorilor învăţate de elevi la aceste ore, dar putem lua ca o certitudine faptul că, singurii elevi care nu vor renunţa la ora de religie predată în şcoală, vor fi cei de religie musulmană. În lumina aceloraşi principii, ne aşteptăm ca majoritatea creştinilor să alegaă varianta opţională, urmând ca, ajunşi la maturitate, să se întrebe de ce se convertesc atâţi creştini la religia musulmană şi niciun musulman la creştinism.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!