"Am stat 13 în temniță pentru un popor de idioți". Petre Țuțea, filosof, (1902-1991)
Se afișează postările cu eticheta rată. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta rată. Afișați toate postările

miercuri, 21 decembrie 2011

Despre statistica unui leu

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Multe din butadele şi maximele care circulă la ora asta (13.47) prin lume sunt rodul minţii strălucitoare a marelui George Bernard Shaw. Toate sunt frumoase prin strălucirea geniului ascuns în ele, dar preferata mea este următoarea: Minciunile sunt de trei feluri. Minciuni, minciuni sfruntate şi statistici. Vă vine să râdeţi, nu? Ei bine, râzând, haideţi ca să vedem cum se ascund minciunile în statistici.
Pe vremea comunismului circula un banc. La comitetul central se primeşte un telex (pe vremea aia nu erau faxuri sau Internet) de la o fermă zootehnică în care erau anunţaţi că 50% din efectivul de taurine a murit. Imediat se constituie o celulă de criză care se deplasează în judeţul respectiv şi, împreună cu secretarul de partid, ajung la ferma cu pricina. În fermă găsesc un rândaş care curăţa o vacă. Preşedintele celulei de criză i se adresează spunându-i că au fost anunţaţi că aici e o mare nenorocire, din moment ce 50% din efectivul de taurine a murit. Rândaşul se uită abulic la membrii comisiei şi le spune: da, aşa este, aveam două vaci şi una a murit!
Noi avem un credit la o bancă. Plătim ratele regulat, la termenul din scadenţă şi în suma comunicată. Săptămâna trecută, deşi plătisem rata comunicată prin SMS, suntem sunaţi de un lucrător al băncii, care ne anunţă grav că avem o restanţă de 1 leu! Paranoia băncii mi se pare evidentă: în primul rând, nu nouă trebuia să ni se adreseze, ci funcţionarului care trimesese pe SMS o sumă greşită, în al doilea rând, o asemenea sumă putea fi uşor trecută pe extrasul lunii următoare, iar în al treilea rând, costul convorbirii telefonice şi al hârtiei consumată la ghişeu când am făcut plata acelui leu au depăşit cu mult, foarte mult cumplita valoare de un leu.
Dar asta nu are nicio legătură cu ce vă spuneam la început despre statistici. În schimb, are mare legătură anunţul funcţionarului cel grav, care ne anuţa că, dacă nu plătim, vom fi înregistraţi ca restanţieri la Biroul de credite. Ei, acuma v-aţi prins? Oare câţi români cu credite, din cei 25% anunţaţi de statistici ca fiind restanţieri, sunt înregistraţi cu asemenea sume ridicole?
Să auzim de bine!