Cardul de sănătate

Tuturor celor prezenţi şi viitori, sănătate!

„Începem prin a prezenta opinia unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate. Citiţi şi spuneţi şi altora, poate aşa realizăm cât este de grav ceea ce ni se întâmplă fără informarea corectă şi fără acordul nostru…

Dr. Vasile Astărastoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România declară: Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile!

- Cardul este numai APARENT în favoarea asiguraţilor.

- Este periculos ca să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate afla tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi îi poate aduce mari prejudicii.

- La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor… forţa financiara uriaşă a acestor „rechini” face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ…

- Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.

- Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca cea din România!

- Există o tendinţă din partea Statului spre autoritarism în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla!

- Este o încercare de abuz din partea statului şi nu există dezbateri publice!

- Se introduce o nouă taxă, fără ca să se întrebe populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.

-În privinţa donării de organe: vom intra în circuitul European şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe… nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară. Cui îi vor folosi organele luate de la români? Ce bani şi ce organizare sunt în joc? Cine va apăra „prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?

- Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe) – s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei… deci nu are cine să-i apere de reţelele de „transplant de organe”!

- Există un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare.

- Medicii sunt şi ei oameni… Dacă ne uităm la istoria sec. al XX-lea o să vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric… şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot ajunge la abuzuri dacă legea şi autorităţile permit şi încurajează… cardul cu microcip asta face!

- Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). In acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut… contracte cu firmele care au produs vaccinurile.

- Cardul de sănătate – cu microcip (putea fi şi o variantă fără), creează mari dificultăţi şi poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.

Cardul de sănătate este „arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un „furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar… NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!

Decizia guvernanţilor noştri, pe care decizie nu o contestă vehement nici televiziunile nici opoziţia parlamentară… este halucinantă: CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE… VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!

Altfel spus, romănii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală. Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere… televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament… ce minunăţie de neam suntem!

Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică şi obligatoriu şi plătit de „prostime”!

Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de bandă largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!

Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin… semnul fiarei… 666! Cine să se uite în gura unor „rătăciţi” care încă mai cred în Dumnezeu! Ce dacă sunt milioane, ce dacă îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor, dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!

Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment: în Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi. Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum… l-au stopat. De ce pornim noi ceva ce nemţii au stopat? Cine are interese în a controla românii la capitolul sănătate şi… organe?

Acestea sunt informaţiile din microcipul cardului, aşa cum au decis ministrul UDMR Cseke Attila şi Guvernul Boc:

- numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului

- codul unic de identificare în sistemul de asigurări

- numărul cardului naţional de sănătate

- diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice

- grupa sanguină şi RH-ul

- acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces

- numele medicului de familie şi datele lui de contact.

Suntem aici pentru că merităm să fim aici… suntem aşa pentru că nu putem fi altfel… nu se vede lumina de la capătul tunelului pentru că nu ne-am apucat să-l săpăm încă… sau poate aşa trebuie să fie!

Noi nu ştim, poate comentaţi voi…”

Exceptând partea cu “semnul fiarei”, nu prea am de ce să nu fiu de acord cu celelate motive expuse...

Să auzim de bine!

Shakespeare şi literatura SF

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Ani la rândul m-am numărat printre amatorii de literatură SF. Numai eu ştiu cât am colindat anticariatele ca să-mi pun la punct Colecţia Povestiri Ştiinţifico Fantastice... O atitudine care mi se pare normală la o anumită vârstă şi, dacă stau să mă gândesc bine, nu numai.
Un rol important în formarea acestei atracţii l-au avut romanele lui Jules Verne. Dacă fac o analiză sumară, îmi dau seama că ele sunt caracterizate de vastitatea imaginaţiei autorului, realismul descrierilor şi accesibilitate. Stilul acestuia precum şi descrierile deosebit de accesibile m-au ajutat să văd în lucrările lui nu numai evenimente probabile, ci chiar posibile. Desigur că nu a fost singurul, dar a fost primul.
Acum, rar mai citesc literatură cu acest profil nu numai din cauza lipsei de timp, dar şi din cauza creşterii ştachetei valorice. Nu fac referire la filmele din domeniu pentru că, pentru mine, un trucaj a rămas un trucaj şi niciodată nu am reuşit să trec de imaginea unui ecran.
De la cititul literaturii SF şi până la a ajunge la concluzia destul de populară că „tot ceea ce omul îşi imaginează azi, mâine se va realiza” nu a fost decât un pas. O judecată care, acum mi se pare simplistă în pofida popularităţii ei. Şi am să mă explic.
Cu ani în urmă citeam o asemenea lucrare SF, scrisă de un autor faimos şi apărută prin anii `70, în care se vorbea despre aventurile unui echipaj de pe o staţie spaţială aparţinând pământenilor. Echipajul beneficiază la un moment dat de un privilegiu neaşteptat, fiind contactaţi de un echipaj extraterestru. Pe culoarele staţiei terestre, cele două specii ajung să se întâlnească. În momentele întâlnirii, unul dintre extratereştrii scoate din buzunar o cutiuţă pe care o îndreaptă spre pământeni. În cutiuţă se afla o bobină minusculă cu un fir foarte fin pe care se făcea înregistrarea imaginilor. Restul nu mai e important pentru ceea ce vreau să vă spun.
Este vorba de un roman SF a cărui acţiune se petrece mult în viitor. Dar chiar şi imaginaţia unui autor de calibru de literatură SF nu a putut trece de concepţia mecanicistă de înregistrare a imaginilor, nu a putut să-şi imagineze, oricât şi-a dat silinţa, că pot exista şi alte mijloace decât cele analogice, nici măcar el nu a putut anticipa că tot ce se află în noi şi în jurul nostru se poate reduce la nivelul de informaţie. Înregistrare digitală? Transfer electronic? Card de memorie? Nici vorbă! La acea dată oamenii nici măcar nu puteau să-şi imagineze o modalitate de înregistrare care, acum a devenit un loc comun. O modalitate prin care toată realitatea înconjurătoare poate fi transformată într-o înşiruire de cifre de 0 şi 1 cu care, apoi, poţi face ce doreşti. O realitate care poate fi mutată sau transformată cu simple apăsări de buton. O realitate care poate fi înmagazinată pe suporturi care devin tot mai puţin vizibile.
Atunci, mai putem spune că afirmaţia de mai sus este valabilă, că mai are vreun sens din moment ce chiar viaţa pe care o trăim depăşeşte imaginaţia predecesorilor? Care este legătura cu Shakespeare? Haideţi să ne reamintim ce a rostit el prin gura lui Hamlet, pe când acesta stătea cu craniul bietului Yorrick în mână: “Mai multe lucruri sunt în cer şi pe pământ, Horatio, decât poate filozofia ta măcar bănui…” Hamlet, act I, scena 5. Avea dreptate bătrânul Will, nu?
Să auzim de bine!