Eroare din greşeală

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Iată că primesc din cele străinătăţuri o corespondenţă privind un eveniment recent întâmplat într-o mică localitate din State. Părerea mea este că ar trebui să-l citiţi cu cea mai mare atenţie pentru că este plin de învăţăminte.

Familia Smith nu avea copii şi s-a hotărât să folosească un tată surogat pentru a-şi putea întemeia o familie. Într-o zi, când "tatăl" trebuia să vină, dl. Smith o sărută pe soţia lui şi spune:

- Hai că eu am plecat. Tipul cu pricina trebuie să vină dintr-o clipă în alta.

După o jumătate de oră, un fotograf de copii sună la uşă sperând să vândă şi el ceva.

- Bună dimineaţa, doamnă. Nu mă cunoaşteţi, dar am venit ca să...

- Oh, nu e nevoie să îmi explicaţi. Vă aşteptam, îl întrerupe d.na Smith.

- Chiar aşa? întreabă fotograful. Păi, atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.

- Ce bine. Dar vă rog, intraţi şi luaţi loc. Cu ce începem? întreabă d.na Smith, roşind.

- Lăsaţi totul în seama mea. De obicei eu încerc două în cadă, una pe canapea şi poate câteva pe pat. Uneori şi pe jos, în sufragerie e distractiv; ai mai mult spaţiu.

- În cadă, pe jos în sufragerie? Acum nu mă mai mir că n-am reuşit să fac nimic cu Harry.

- Să ştiţi doamnă, că nici unul dintre noi nu vă poate garanta că de fiecare dată iese bine. Dar dacă încercăm poziţii diferite, sunt convins că veţi fi mulţumită de rezultate.

- Sper să terminăm repede suspină d.na Smith.

- Doamnă, în domeniul în care lucrez, e nevoie de timp. Aş vrea eu să termin în cinci minute, dar n-aţi fi mulţumită, sunt sigur de asta."

- Mie îmi spuneţi?! exclamă d.na Smith.

Fotograful îşi deschide servieta şi scoate un portofoliu cu pozele cu copii făcute de el.

- Acesta a fost făcut pe acoperişul unui autobuz din centrul Londrei.

- Doamne fereşte! exclamă d.na Smith.

- Şi gemenii ăştia au ieşit destul de bine dacă mă gândesc cât de greu am lucrat cu mama lor.

Fotograful îi dă d.nei Smith poza.

- Şi ziceţi că era greu cu ea? întreabă d.na Smith.

- Da, foarte greu. Până la urmă am dus-o în parc ca să facem treaba cum trebuie. Oamenii se tot îmbulzeau care mai de care ca să vadă cât mai bine. Şi asta mai bine de două sau trei ore. Mama tot ţipa şi se agita. Cu greu am reuşit să mă concentrez. Apoi, s-a lăsat întunericul şi am început să mă grăbesc. Până la urmă, când veveriţele au început să-mi roadă echipamentul, l-am împachetat şi gata.

D.na Smith face ochii mari.

- Vreti să spuneţi că v-au ronţăit, aaa... echipamentul?"

- Exact. Ei bine, doamnă, dacă sunteţi gata, eu îmi instalez trepiedul ca să putem trece la treabă.

- Trepiedul? D.na Smith e din ce în ce mai palidă.

- Oh, da, trebuie să folosesc un trepied ca să-mi sprijin obiectul muncii. E prea mare ca să-l ţin în braţe în timp ce mă pregătesc să trec la acţiune.

- Doamnă? Doamnă?... Aoleu, a leşinat!

Ce vă spuneam? Mare, mare atenţie la ce şi cu cine vorbiţi!

Să auzim de bine!

Mai ceva ca nunta Zamfirei

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Prietena şi colega mea Roxana a fost invitată împreună cu soţul ei la o nuntă la Râmnicu Vâlcea. Ocazie mult aşteptată de amândoi întrucât activităţile din ultimul timp le diminuaseră mult posibilitatea de distracţie. Deja se vedeau mâncând, bând şi dansând până în zori cu plăcerea pe care numai o masă de nuntă ţi-o poate oferi. Ca de obicei în asemenea situaţii, invitaţia a impus unele cheltuieli suplimentare: o pereche de pantofi noi pentru el, o rochie nouă pentru ea etc.

A venit şi ziua mult aşteptată, aşa că s-au suit în maşină şi au plecat spre Râmnicu Vâlcea. Au plecat devreme ca să aibă timp să se spele şi să se schimbe atât pentru cununia civilă, cât şi pentru cea religioasă. Iar seara… ei bine, seara urma petrecerea pe care o aşteptau cu ardoare. Ajunşi cu bine, s-au cazat la o prietenă de-ai ei din facultate şi au intrat în program. Toate mergeau şnur, mirii şi invitaţii nu mai puteau de bucurie, ziua era caldă şi senină. Pe la ora opt seara au început să se strângă pentru petrecere. O curte întreagă fusese acoperită de un cort uriaş, iar o orchestră renumită în oraş a început să interpreteze melodii de succes. Şi petrecerea a început! Cu dans, cu muzică şi voie bună.

Undeva, după orele unu din noapte, mirele simte nevoia să meargă la toaletă. Acesta fusese amenajată în fundul curţii, ascunsă după o magazie. Ajunge mirele acolo şi dă să intre în cabină, dar zgomote ciudate îl opresc. Evident că cineva era în cabină. Ascultând cu atenţie, descoperă că, de fapt, nu era o persoană, ci două! Rămâne înmărmurit suficient timp ca să recunoască unul din glasuri ca fiind al proaspetei sale soţii. Scandalizat se repede la uşă şi aproape că o smulge. Oroare! În cabină, proaspăta lui soţie se chinuia să întreţină o relaţie sexuală cu naşul. Imediat a izbucnit scandalul şi chiar bătaia. A fost nevoie de intervenţia poliţiei ca să liniştească spiritele. Oricum, pe la ora două petrecerea era spartă, motiv pentru care, Roxana şi soţul ei au fost nevoiţi să se întoarcă acasă. Dar nu numai ei, ci şi restul nuntaşilor au plecat pe al casele lor, mai mult sau mai puţin mohorâţi.

Printre ei se afla şi fotograful angajat ca să facă poze pe toată durata nunţii. Omul nu era la prima solicitare de acest fel, aşa că îşi anunţase soţia că nu va veni mai devreme de ora şase dimineaţa. Într-un fel, omul era mulţumit de turnura evenimentelor pentru că se vedea recuperând câteva ora bune de somn. Ajunge acasă şi, tiptil, tiptil ca să nu-şi deranjeze consoarta, deschide uşa şi se strecoară în sufragerie. Se dezbracă mişcându-se ca un fur şi deschide uşor uşa dormitorului. La lumina slabă a unei lămpi de veghe ascunsă după o comodă îşi vede nevasta prinsă într-o partidă de amor nebun cu un altul!

În noaptea aceea a fost nevoie de o a doua intervenţie a poliţiei…

Să auzim de bine!