Ce cumpărăm (27)

Arahide şi stafide Fiesta (Alune, stafide, mult zahăr şi doi conservanţi)

de Mihaela Ionescu – 16/05/2009

Conservantul benzoat de sodiu este cel care afectează calitatea arahidelor şi stafidelor în ciocolată mixtă Fiesta. Acesta are o serie de efecte adverse asupra sănătăţii. Produsul "arahide şi stafide în ciocolată mixtă" Fiesta este dezechilibrat din punct de vedere nutriţional, cu un exces de glucide, cu index glicemic ridicat şi absorbţie rapidă. Din această cauză, pancreasul endocrin va avea de suferit, fiind nevoit să secrete o cantitate mai mare de insulină decât de obicei, avertizează prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare.

De asemenea, conţine şi o cantitate mare de lipide, provenite de la untul de cacao. Din această cauză are şi o valoare energetică foarte ridicată, de care trebuie să ţină cont supraponderalii şi obezii, în special şi cei care vor să îşi păstreze greutatea, în general.

ADITIVII

În compoziţia produsului analizat intră şi doi conservanţi cu efecte nocive asupra sănătăţii. Benzoatul de sodiu E211 poate duce la apariţia sindromului de hiperactivitate şi deficienţă de concentrare (ADHD), dar şi crize de astm, alergii. Mai mult, acest conservant poate produce mutaţii la nivelul ADN, ajungându-se la boli foarte grave, chiar cancer. Sorbatul de potasiu le poate provoca persoanelor sensibile crize de astm sau alergii.

În urma analizei informaţiilor înscrise pe etichetă, specialistul ne spune că produsul nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, cardiovascularilor, celor cu status proinflamator sistemic, suferinzilor de boli hepatice şi renale, suferinzii de cancere, celor cu ADHD, astmaticilor, alergicilor, celor cu afecţiuni stomatologice. Persoanele care suferă de alergie la alune şi care suferă de intoleranţă la lactoză vor testa reacţia organismului. Diabeticii vor cere sfatul medicului curant şi vor ţine cont de cantitatea de glucide.

ETICHETA

Ciocolată lapte (zahăr, cacao (unt de cacao, masă de cacao) - minimum 38%, lapte praf, praf de zer, lecitină de soia (E322), vanilină), ciocolată albă (zahăr, unt de cacao, lapte praf, lapte degresat pudră, praf de zer, lecitină de soia E322, vanilie naturală), ciocolată amăruie (zahăr, cacao, unt de cacao, masă de cacao)-minim 59%, lecitină de soia E322, vanilie naturală), arahide prăjite, stafide, agent de lustruire (glucoză, acid citric E330, benzoat de sodiu E211, sorbat de potasiu E202). Poate conţine urme de alune, alte nuci sau fructe deshidratate

Valoare energetică 551 kcal/glucide 58,25%, grăsimi 32,5%, proteine 6,38%.

Preluare din Jurnalul Naţional

Recuperarea deşeurilor din plastic

Imagine preluată de pe hotnews.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

În istoria omenirii a existat o epocă de pionerat când deşeurile din sticlă nu se recuperau. E drept, nici deşeuri nu existau... Dar omenirea nu a stat în loc din cauza unor deşeuri şi a evoluat cu nonşalanţă spre noi forme de deşeuri. Dar lucrurile se schimbaseră: apăruseră centrele de colectare a sticlelor vechi. O mulţime de oameni îşi rotunjeau veniturile datorită banilor încasaţi de pe urma predării sticlelor adunate de prin casă. Alţii, mai întreprinzători, nu se mulţumeau cu acest aspect şi predau şi sticlele altora, culese de pe stadioane sau de la gunoi. Dar, pe total, rezultatul era benefic pentru toţi participanţii.

Desigur că această dezvoltare paralelă (a deşeurilor şi a centrelor de colectare) a mers în paralel cu problema ceva mai veche, anume cea a deşeurilor din hârtie. Aici, e drept, trebuie ca să menţionăm şi existenţa unor abuzuri demenţiale de reducere a cantităţii de hârtie existente pe suprafaţa planetei prin arderea ei, aşa cum au făcut creştinii cu biblioteca din Alexandria sau, ceva mai târziu, naziştii.

Deci, ca să revenim la tematică, omenirea tocmai se confrunta cu rezolvarea problemelor legate de cele două tipuri de deşeuri, când a mai apărut un tip: deşeurile din plastic. Dar oamenii nu au mai fost prinşi pe picior greşit, cum am fi tentaţi ca să credem. Nu, nici vorbă! Geniul uman a găsit o rezolvare foarte elegantă: containerele amplasate prin diverse locuri în oraş. Frumos şi diferenţiat colorate, acestea ajută oamenii muncii (şi, trebuie să menţionăm, nu numai pe ei, ci şi pe pensionari sau studenţi) să depună deşeurile obţinute cu forţe proprii în containere dedicate, containere care, apoi, sunt ridicate de firme specializate.

Astfel, avem deseori ocazia ca să vedem coloane disciplinate de cetăţeni cu sacoşe în mâini aşteptând momentul de satisfacţie supremă, cel al depunerii deşeurilor în container.

După cum sper că aţi observat, aceste containere au o formă specifică, un cârlig în partea superioară şi o bază suficient de lată pentru a nu permite răsturnarea recipientului. Pe una dintre feţe, la o înălţime ştiiţific determinată, se află un orificiu circular destul de mare pentru ca cetăţeanul să poată arunca deşeul în interior fără teamă că nu va reuşi.

Dar lucrurile nu se termină aici. Aceste deşeuri colectate în cele trei tipuri de recipiente mai trebuie ca să fie recuperate. Ei, aici e aici! La recuperare! Pentru că, aşa cum există recuperatori de bani, există şi recuperatori de deşeuri din plastic. Spunând asta nu mă gândesc deloc la firmele de recuperare, ci la ţiganca pe care am văzut-o mai zilele trecute. Ce făcea persoana? Păi, ce vă spuneam, recupera. Dar nu în mod direct, ci indirect pentru că, după ce băgase copilul din dotare în recipientul de colectare (folosind orificiul pentru introducerea deşeurilor menţionat mai sus), acum îl aştepta lângă recipient ca acesta să scoată ambalajele din plastic din containerul colector, iar ea să le preia şi să le întroducă în saci.

Ei, aşa e că nu v-aţi gândit că recuperarea deşeurilor poate atinge asemenea culmi? Dar că un copilaş de câţiva anişori poate fi pus la asemenea munci?

Să auzim de bine!