O întrebare

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Am scris atâtea postări despre politica economică a guvernului român, încât îmi este greu ca să le număr. Desigur, sunt convins că sunt întrebări sau analize pur retorice, pentru că nu visez că cineva le-ar lua în seamă.

Am mai scris despre victoria diferitelor reforme care nu se mai termină şi nu ne oferă niciun rezultat pozitiv palpabil.

Singura “măsură economică” luată până acum de guvern a fost aceea de tăiere sau de desfiinţare. Că este o măsură intensivă, primitivă şi contraproductivă am mai discutat şi nu mai are rostul să reluăm subiectul.

Când premierul ne-a asigurat revoltat cu ocazia unui interviu că “pe timpul crizei nu se măresc taxele”, cuvântarea lui nu a făcut decât să-mi dea fiori la gândul ce va urma şi realitatea mi-a confirmat temerile: s-au mărit TVA şi accizele.

Firul roşu al acestor „măsuri” a fost acela de a minimiza cheltuielile. Ceea ce, după calculul economiştilor guvernamentali, ar fi dus la maximizarea profitului. De aceea au fost trimişi oameni în şomaj, de aceea s-au tăiat salariile şi pensiile, de aceea s-au închis spitale sau şcoli etc.

Acceptând ca reală logica guvernamentală (care după părerea mea umilă este un sofism, deoarece reducerea cheltuielilor nu implică creşterea profitului), ar rezulta chiar şi după cea mai simplă logică faptul că statul are mai mulţi bani. Chiar menţinând bugetul la nivelul anilor anteriori, statul ar trebui ca să aibă mai mulţi bani la dispoziţie pentru că nu mai are de plătit atâtea salarii bugetarilor, reducerea numărului spitalelor a dus la scăderea cheltuielilor cu întreţinerea acestora, trimiterea poliţiştilor în şomaj a redus cheltuielile cu dotarea şi echipamentele acestora etc.

Dar noi, cetăţenii acestei ţări, trăim o viaţă reală, nu de poveste şi nici de statistică. Ne ducem viaţa prin spitale reale, plătim preţuri reale, suntem protejaţi de poliţişti reali şi aşa mai departe. Lucruri, situaţii sau oameni cât se poate de reale/reali, care se pot evalua comparativ cu situaţia anterioară acestor “măsuri” revoluţionare de reformă. În această situaţie, dragii mei, vă rog să-mi daţi voie să mă întreb şi să vă întreb: Dacă acum, statul român are mai mulţi bani la dispoziţie, de ce nu a crescut calitatea serviciilor sau numărul acestora?

Să auzim de bine!

Creşterea preţurilor la carburanţi

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Stau cuminte în bucătărie şi aştept să mi se încălzească pastele Fusilli garnisite cu un sos Bolognese preparat personal. Aşa cum stau şi aştept, stimulat de mirosul îmbietor care se revarsă din cuptorul cu microunde, îmi trec tot felul de idei prin cap. Dpuă dintre ele mă macină în mod insistent: unde am pus furculiţa şi ce vom face când vor creşte preţurile la carburanţi? Pentru că, ştie oricine că aceste cheltuieli se regăsesc în orice produs. Este posibil ca cei mai sceptici să sară la mine şi să-mi zică de la obraz:
- Ia mai termină, domnule! De unde ai mai scos şi chestia asta că se vor mări preţurile la carburanţi? Nu avem destule pe cap?
Ba avem, mă gândesc eu, dar nu ne sunt de ajuns. Haideţi, până se încălzesc pastele, să vă explic cum devine chestia.
Orice producător îşi poate obţine beneficiul pe două căi: din jocul preţului de vânzare sau din rulaj. Ca orice lucru, fiecare din aceste două aspecte îşi are părţi bune şi părţi rele. Dacă măreşte preţul, va obţine beneficii foarte mari în timp foarte scurt, dar va risca la fel de mult ca să-şi piardă clienţii în faţa concurenţei, fără a avea o garanţie a continuării producţiei. Dacă lasă un preţ decent, va obţine beneficii ceva mai mici pe timp scurt, dar le va avea constante prin rulaj şi va avea garanţie continuării producţiei.
Ce se întâmplă la noi acum? Păi, ce să se întâmple? Exact ce spun legile economiei. Puterea de cumpărare şi numărul cumpărătorilor a scăzut dramatic. În schimb, producătorii de combustibili au instalaţii în funcţiune, au salarii de plătit muncitorilor, au investiţii de recuperat şi o grămadă de alte angarale pe cap. Scăderea numărului de cumpărători a intervenit brusc, după o perioadă de avânt al creditelor, ocazie cu care mulţi şi făcut tehnologizări sau retehnologizări. Ce la rămâne acestora de făcut? Să aştepte obţinerea beneficiilor din rulaj? În niciun caz! Tot ce le rămâne de făcut va fi să majoreze preţurile, indiferent de cotaţia barilului de petrol pe piaţa internaţională. Continuarea am învăţat-o de douăzeci de ani încoace: o pondere a cheltuielilor de transport în costuri de 15 % modificată cu 1 % datorită creşterii preţurilor la combustibili, va însemna o majorare a preţului de vânzare a oricărui produs cu 15 %. După ce legi? După ale lui Tata Mare, că după ale une economii normale, nu.
Gata! Văd că pastele s-au încălzit, aşa că mă reîntorc la problemele mele domestice. Adică îmi pun farfuria în faţă, alături un pahar cu vin roşu şi încep să mănânc. Vă doresc şi vouă, tuturor, poftă bună, acum cât mai avem la ce!
Să auzim de bine!