Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dar să continuăm mica noastră încercare de analiză a bugetului. Majorarea unui buget (sau păstrarea lui măcar în limitele anterioare) se poate realiza, în general, prin trei mijloace:
1. Reducerea cheltuielilor,
2. Creşterea veniturilor,
3. Ambele.
Uitându-ne atent la bugetul nostru nu observăm nimic concludent privind variantele 2 şi 3. Accentul se pune în mod absolut şi definitoriu pe reducerea cheltuielilor prin metoda extensivă, adică trimiterea oamenilor în şomaj, acţiune pentru care deja se pare că există un plan. Ceea ce ne întăreşte părerea că este un buget de păstrare a sărăciei.
Nu se vorbeşte nimic despre recuperarea datoriilor către stat de la marii datornici. Iar aici nu e vorba de persoane fizice, ci de firme mari, cu datorii la stat de ordinul zecilor de milioane de euro fiecare. Poate că problema se are în vedere prin modificarea Codului Fiscal. Dar acest Cod Fiscal a fost atât de modificat şi răstălmăcit, încât nu cred că cineva îşi mai pune vreo speranţă în el sau în aplicarea lui.
Chiar şi această reducere de personal prezintă unele riscuri care merită semnalate. Un salariat activ este şi un plătitor de taxe activ. El plăteşte impozit pe salariu, contribuţii pentru sănătate, şomaj sau pensie, TVA ori de câte ori cumpără ceva, taxe de trecere la poduri sau la intrarea în oraşe, accize la ţigările fumate sau benzina consumată, toate acestea şi altele fiind venituri la buget. În momentul când acest contribuabil activ devine pasiv prin trimiterea în şomaj, el nu va mai plăti impozit pe salariu, TVA mai puţin pentru că îşi va reduce cumpărăturile, taxe de trecere deloc pentru că nu se va mai plimba, va fuma mai puţin şi va evita să mai circule cu maşina. Însumate, toate acestea vor duce la o diminuare a încasărilor la buget. Dar, în acelaşi timp, din bugetul ale cărui surse au fost diminuate prin trimiterile în şomaj vor trebui plătite ajutoarele de şomaj, ceea ce va produce o încărcare negativă a lui. Mai mult, salariaţii rămaşi vor trebui să suporte o încărcare fiscală mult mai mare pentru că ei sunt cei care îi vor duce în spate sporul de şomeri şi pensionari.
Ca să avem o imagine cât mai completă, vom mai aduce în faţa dvs. câteva elemente suplimentare. Un prim element ar fi finanţele sau, mai precis, băncile care, în totalitatea lor aparţin capitalului străin, ceea ce ne indică destul de precis ce vor face cu banii primiţi prin intermediul statului de la FMI şi Europa precum şi cine vor fi favorizaţii. Un al doilea element care trebuie avut în vedere este cel al resurselor energetice care, şi acelea, nu se mai află de mult în proprietate românească. Nu cred că mai este cazul să subliniem rolul energiei în dezvoltarea economică. Iar ultimul element definitoriu, dar nu şi cel din urmă, este chiar trecuta creştere economică. Boom-ul economic cu care ne-am lăudat până acum (şi pentru care am fost lăudaţi) a avut o construcţie falsă, nereală. În cea mai mare parte, el s-a datorat speculaţiilor imobiliare, afacerilor cu terenuri şi construcţii care, vrem nu vrem, intră în calculul PIB. Economia noastră s-a dezvoltat nu pe picioare de lut, ci pe picioare de hârtie. Fără retehnologizare sau investiţii în industrie, mizându-se doar pe import şi deficite bugetare, cu excepţia uzinei de la Mioveni şi a altor câteva, economia noastră nu a produs valoare adăugată. Sistemul de lohn pe care l-am considerat un pilon al dezvoltării industriei textile, rămâne doar un sistem de lohn şi nu produce valoare adăugată (simplificat, valoarea adăugată apare atunci când o entitate acţionează asupra unor produse de intrare sau semifabricate, conferindu-le noi proprietăţi, ceea ce face ca valoarea lor să crească). Şi nu trebuie să uităm că, după ce se va termina intrarea banilor împrumutaţi, imediat va începe returnarea sumelor împrumutate. Returnare care se prefigurează dintre cele mai dificile pentru că, cel puţin până acum, banii intraţi au fost folosiţi pentru plata salariilor şi a pensiilor.
Acum, că avem o imagine cât de cât cuprinzătoare, puteţi să daţi un nume imaginii care vă apare? Haideţi să vă dau o mână de ajutor. Ce-aţi zice de EPOCA DE PIATRĂ?
Să auzim de bine!
Dar să continuăm mica noastră încercare de analiză a bugetului. Majorarea unui buget (sau păstrarea lui măcar în limitele anterioare) se poate realiza, în general, prin trei mijloace:
1. Reducerea cheltuielilor,
2. Creşterea veniturilor,
3. Ambele.
Uitându-ne atent la bugetul nostru nu observăm nimic concludent privind variantele 2 şi 3. Accentul se pune în mod absolut şi definitoriu pe reducerea cheltuielilor prin metoda extensivă, adică trimiterea oamenilor în şomaj, acţiune pentru care deja se pare că există un plan. Ceea ce ne întăreşte părerea că este un buget de păstrare a sărăciei.
Nu se vorbeşte nimic despre recuperarea datoriilor către stat de la marii datornici. Iar aici nu e vorba de persoane fizice, ci de firme mari, cu datorii la stat de ordinul zecilor de milioane de euro fiecare. Poate că problema se are în vedere prin modificarea Codului Fiscal. Dar acest Cod Fiscal a fost atât de modificat şi răstălmăcit, încât nu cred că cineva îşi mai pune vreo speranţă în el sau în aplicarea lui.
Chiar şi această reducere de personal prezintă unele riscuri care merită semnalate. Un salariat activ este şi un plătitor de taxe activ. El plăteşte impozit pe salariu, contribuţii pentru sănătate, şomaj sau pensie, TVA ori de câte ori cumpără ceva, taxe de trecere la poduri sau la intrarea în oraşe, accize la ţigările fumate sau benzina consumată, toate acestea şi altele fiind venituri la buget. În momentul când acest contribuabil activ devine pasiv prin trimiterea în şomaj, el nu va mai plăti impozit pe salariu, TVA mai puţin pentru că îşi va reduce cumpărăturile, taxe de trecere deloc pentru că nu se va mai plimba, va fuma mai puţin şi va evita să mai circule cu maşina. Însumate, toate acestea vor duce la o diminuare a încasărilor la buget. Dar, în acelaşi timp, din bugetul ale cărui surse au fost diminuate prin trimiterile în şomaj vor trebui plătite ajutoarele de şomaj, ceea ce va produce o încărcare negativă a lui. Mai mult, salariaţii rămaşi vor trebui să suporte o încărcare fiscală mult mai mare pentru că ei sunt cei care îi vor duce în spate sporul de şomeri şi pensionari.
Ca să avem o imagine cât mai completă, vom mai aduce în faţa dvs. câteva elemente suplimentare. Un prim element ar fi finanţele sau, mai precis, băncile care, în totalitatea lor aparţin capitalului străin, ceea ce ne indică destul de precis ce vor face cu banii primiţi prin intermediul statului de la FMI şi Europa precum şi cine vor fi favorizaţii. Un al doilea element care trebuie avut în vedere este cel al resurselor energetice care, şi acelea, nu se mai află de mult în proprietate românească. Nu cred că mai este cazul să subliniem rolul energiei în dezvoltarea economică. Iar ultimul element definitoriu, dar nu şi cel din urmă, este chiar trecuta creştere economică. Boom-ul economic cu care ne-am lăudat până acum (şi pentru care am fost lăudaţi) a avut o construcţie falsă, nereală. În cea mai mare parte, el s-a datorat speculaţiilor imobiliare, afacerilor cu terenuri şi construcţii care, vrem nu vrem, intră în calculul PIB. Economia noastră s-a dezvoltat nu pe picioare de lut, ci pe picioare de hârtie. Fără retehnologizare sau investiţii în industrie, mizându-se doar pe import şi deficite bugetare, cu excepţia uzinei de la Mioveni şi a altor câteva, economia noastră nu a produs valoare adăugată. Sistemul de lohn pe care l-am considerat un pilon al dezvoltării industriei textile, rămâne doar un sistem de lohn şi nu produce valoare adăugată (simplificat, valoarea adăugată apare atunci când o entitate acţionează asupra unor produse de intrare sau semifabricate, conferindu-le noi proprietăţi, ceea ce face ca valoarea lor să crească). Şi nu trebuie să uităm că, după ce se va termina intrarea banilor împrumutaţi, imediat va începe returnarea sumelor împrumutate. Returnare care se prefigurează dintre cele mai dificile pentru că, cel puţin până acum, banii intraţi au fost folosiţi pentru plata salariilor şi a pensiilor.
Acum, că avem o imagine cât de cât cuprinzătoare, puteţi să daţi un nume imaginii care vă apare? Haideţi să vă dau o mână de ajutor. Ce-aţi zice de EPOCA DE PIATRĂ?
Să auzim de bine!
