Est omen in nomen

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În trecerea lor prin Drumul Taberei, vechii latini ne-au cadorisit cu o vorbă înțeleaptă: est omen in nomen sau, altfel spus, este un destin în nume.
În decursul timpului au existat numeroase studii și încercări care mai de care mai științifice pentru a descoperi adevărul din spatele acestor vorbe. Dar, iată că a trebuit să vină secolul al XXI-lea, și cu el linia de tramvai 41, pentru ca lucrurile să se limpezească, iar tâlcul vorbelor să fie deslușit.
Scriam în postarea mea precedentă intitulată Un tramvai numit dorință, despre recordurile stabilite de această linie, fapt ce nu face altceva decât să demonstreze adevărul vechiului adagiu latin.
Astfel, lina tramvaiului 41 a fost, din start, cea mai lăudată linie criticată. După acest prim record, care a făcut o primă legătură cu destinul ei, lina tramvaiului 41 a continuat cu alte două recorduri, unul mai trist ca altul: a devenit linia de tramavai cu cei mai mulți mutilați din București, iar apoi, lina de tamvai cu cei mai mulți morți, călătorii neatenți din oraș dovedind o adevărată atracție pentru a fi mutilați sau uciși de tramvaiele acestei linii. Ceea ce nu a făcut altceva decât să lege și mai mult numele liniei de destinul ei.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici, linia tramvaiului 41 devenind prima linie de tramvai în care a apărut un înțepător, personaj sinistru care înțepa cu un ac femeile aflate în tramvai.
Pe un destin deja format, a apărut un alt record ciudat, lina tramavaiului 41 fiind prima linie de tramvai în care s-a descoperit un masturbator. Pentru mine, lucrurile erau deja foarte clare: linia tramvaiului 41 este cea mai bună și cea mai vie dovadă că există o legătură între nume și destin, iar articolul meu se încheia cu acest presupus ultim record.
Dar viața bate blogul și iată că tramvaiele acestei linii se califică ieri cu alte două recorduri dintr-o lovitură, precum Croitorașul cel Isteț: a devenit linia de tramvai cu cele mai multe garnituri de tramvai implicate într-o ciocnire în lanț (patru!) și linia de tramvai cu cei mai mulți accidentați (89 după ultimele surse!) rezultați dintr-un singur accident.
Între noi fie vorba, vă spun că o întâmplare nefericită a făcut ca soția mea să se afle într-unul din tramvaiele implicate, dar o altă întâmplare, fericită de data asta, a făcut ca ea să se afle în primul tramvai și să scape nevătămată.
Acum, având în vedere cele de mai sus, mai aveți vreo îndoială de inexistența unei legături între destin și nume, în special cel al tramvaiului 41?
Să auzim de bine!

Graba strică treaba

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

E ora de plecare de la serviciu. Ziua mult scurtată ne-a învăluit deja cu întunecimea ei. Cu paşi mari, dar nesiguri mă îndrept spre ieşire. E iarnă, a nins din belşug şi trotuarele, ce de obicei,  nu sunt curăţate. Sunt grăbit, am nişte probleme de rezolvat la medic şi îmi este teamă că nu voi mai găsi pe nimeni la cabinet. Ies din clădire şi mă îndrept spre poarta care ne desparte de stradă. Ajuns în dreptul barierei, la lumina gălbejită a felinarelor, văd o scenă terifiantă. Un taxi se pusese în mişcare cu uşa din dreapta spate deschisă, în timp ce un pasager cu braţele pline de pachete şi cutii se afla lângă ea. Sunt om de acţiune şi nu pot tolera aşa ceva, chiar în condiţiile actualei relaxări postbelice, aşa că mă reped pe alunecuş cu puteri înzecite şi trântesc uşa maşinii, având pe faţă bucuria faptului că am scăpat un om de la un accident grav care putea fi produs de un şofer inconştient. Cu faţa radiind de fericirea lucrului bine făcut, dau să mă îndepărtez, dar sunt interpelat nemilos de pasager:

- Ce faci, domnule? Eşti sănătos la cap? mă interoghează pasagerul cu un ton răstit şi o mimică teribil de supărată.

- Mă scuzaţi, bâigui eu, rămas bujbe de nerecunoştinţa individului, era portiera deschisă şi am crezut că evit un accident cumplit cu nesimţitul ăsta de şofer.

- Ce accident? Ce nesimţit? continuă tipul pe acelaşi ton supărat. Mă aştepta să bag pachetele în maşină şi a tras maşina ca să fie portiera în dreptul meu.

Să auzim de bine!

Umanism de milionar (2)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Orice veţi spune, iarna asta a fost o iarnă grea, mai grea ca de obicei. Zăpada, visolul şi frigul au potopit pământul. Zeci de localităţi, sute de familii, mii de persoane au fost realmente îngropate în zăpadă.

În zonele calamitate, oamenii au ajuns să trăiască cu sau ca animalele. Ascunşi în vizuine sub zăpadă, de unde putea ieşi doar prin galerii săpate anevoie, au fost nevoiţi să stea cu morţii lângă ei, iar gravidele să nască pe unde apucă.

Cu grijă faţă de animalele din bătătură, camerele li s-au transormat în grajduri, iar grajdurile în camere... Personal, nu îmi amintesc o iarnă atât de crudă, atât de nemiloasă cu oamenii, o iarnă care să provoace atâta suferinţă.

Dar nici nu-mi amintesc o iarnă în care oamenii, şi aici mă refer la cei bogaţi, să manifeste un dispreţ atât de făţiş şi umilitor faţă de semenii lor. Am urmărit derularea evenimentelor cu cea mai mare atenţie şi nu am putut să nu remarc cum, în timp ce unii se străduiau să iasă din vizuini în patru labe, alţii ieşeau din cluburi în aceeaşi postură, după ce făcuseră praf mii de euro. Nu am auzit nicio „vedetă” care dă săptămânal o mie de euro la coafor să doneze măcar zece euro celor nevoiaşi. Nu am auzit nicio „vedetă” care îşi cumpără poşete sau toalete de zecii de mii de euro lunar să trimită celor năpăstuiţi măcar o sticlă de apă minerală. Nicicând avariţia şi cupiditatea românilor cu stare nu a fost mai evidentă, nicicând nu a fost mai umilitoare.

În paralel, aud ştirea că un domn, Lucescu pe numele lui, mare specialist în fotbal după cât se pare (vă reamintesc faptul că nu ştiu şi nu vreau să ştiu nimic despre fotbal şi fotbalişti) a fost lovit de un tramvai în timp ce se afla la volanul maşinii sale făcând un viraj la stânga fără să se asigure.

Plin de fotbalul din el, domnul respectiv s-a făcut că uită că există un cod al circulaţiei rutiere care îţi spune foarte clar cum trebuie să faci un viraj la stânga peste linia de tramvai, ca să nu mai vorbesc de faptul că tramvaiele, cel puţin datorită faptului că nu pot merge precum autobuzele, beneficiază de un regim special de circulaţie. Cum spuneam, domnul Lucescu, sigur de faptul că fotbaliştii au un regim diferit faţă de lege în această ţară, se apucă să declare cu multă patimă că nu se va lăsa până ce vatmanul nu îşi va primi pedeapsa meritată pornind de la un raţionament care scapă oricărui şofer cunoscător al legii.

Mai mult, de supărare că maşina i-a fost mototolită, domnul nostru îşi cumpără o alta, mult mai robustă (deşi, îmi pare rău pentru această veste, dar niciun autoturism nu va ieşi mai teafăr decât un tramvai dintr-o confruntare directă...) pe care a dat în jur de o sută de mii de euro.

Iată cum, un om plin de bani dă dovadă de un real umanism: ce să dea el bani sinistraţilor, ce să trimită el ajutoare oamenilor năpăstuiţi? Astea sunt lucruri nesemnificative, mult prea facile. Mai bine faci un act de mare umanism şi îţi cumperi o maşină enorm de scumpă şi enorm de puternică cu care, în iarna viitoare, îţi poţi transporta membrii familiei în siguranţă chiar pe cea mai aprigă ninsoare, scutind astfel statul de cheltuieli cu deszăpezirea acestora.

Să auzim de bine!

Căruţaşii României

Imagine preluată de pe ziare.com

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Cărăuşia este o meserie veche. Veche de pe vremea când s-a inventat roata, deşi există mărturii că anterior, oamenii foloseau şi alte metode, cum ar fi cârca sau măgarii cu samare.

Strâns conectaţi la realităţile europene, dacii au aderat cu mic şi mare la practicarea acestei meserii, cu evidente foloase în ceea ce priveşte eficienţa. Pe cale maternă sau paternă, îndeletnicirea s-a transmis până în zilele nostre sub forme diferite, una mai pitorească decât alta.

Să nu credeţi că acum, când mijloacele de informare au explodat pur şi simplu în ceea ce priveşte diversitatea şi amploarea, românii noştri (adică strămoşii dacilor) au rămas stană de piatră. Au apărut şi pe teritoriul patriei noastre camioane, microbuze sau autoturisme. Toate cu scopurile vădite de a transporta mărfuri sau persoane. Dar românul păstrător al tradiţiei cum îl ştim, nu a renunţat la căruţă. Căruţă pe care avem ocazia să o vedem pe orice categorie de drum sau şosea din ţară, indiferent dacă i se permite sau nu accesul.

În paralel cu dezvoltarea şi diversificarea mijloacelor de cărăuşie, s-au dezvoltat (după cum spuneam) şi mijloacele de comunicare, televiziunea şi radioul fiind doar două dintre ele. Astfel, datorită acestor mijloace, românul nostru poate fi conectat permanent la noutăţile zilei, la ştirile cele mai importante.

Unele din aceste ştiri se referă aproape zilnic la accidente produse de căruţaşi. Mai precis, din cauza lipsei mijloacelor de semnalizare. Aproape nu e zi ca să nu deschizi televizorul şi să nu vezi imagini groaznice de la un accident (deşi termenul mi se pare impropriu) produs din această cauză, a lipsei unei semnalizări elementare a căruţei.

La mijloacele moderne folosite pentru transmiterea informaţiei, se mai poate adăuga un mijloc, cel puţin la fel de eficient: gura lumii. Prin acest sistem, informaţiile ajung de la un capăt al ţării la altul la o viteză apropiată de cea a gândului.

Coroborând doar aceste două surse, putem ajunge la concluzia că orice căruţaş din România este la curent cu ultimele mortalităţi în domeniu, la fel de bine ca mine sau oricare dintre voi. Nu îmi pot imagina că există un singur căruţaş în ţara asta care să nu fi auzit că au murit oameni nevinovaţi din cauză că un camion (sau un autoturism) a intrat din plin într-o căruţă nesemnalizată.

Şi atunci, mă întreb şi vă întreb, de ce căruţaşul român continuă să mergă cu căruţe nesemnalizate pe drumurile publice? Pornind de la prezumţia de nevinovăţie că are creier, ce este în creierul lui atunci când, după ce vede sau aude o astfel de ştire, se suie în căruţă şi iese în şosea la fel de nesemnalizat ca pe vremea dacilor?

Să auzim de bine!

ATENŢIE ŞOFERI! O întâmplare reală

Imagine preluată de pe ecursuri.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu am păţit-o eu, dar se pare că cineva da… Întâmplarea îmi este trimisă pe e-mail de la un prieten, care a primit-o şi el de la un prieten etc. Pe scurt: există oameni care provoacă accidente pentru a câştiga bani. Numărul înmatriculare: IL 20 RLT. Iată povestea întâmplării:
“Ieri seară am avut neşansa ca să mă întâlnesc cu cei mai nenorociţi oameni din ţara asta: vânătorii de fraieri în trafic! Faptele: la ieşirea de pe o stradă laterală în faţă la staţia de metrou Aurel Vlaicu stau în coloană. O maşină îmi lasă loc de ieşire şi şoferul îmi face semn ca să ies; după ce ies cu jumătate de maşină, porneşte şi se loveşte de maşina mea. Ies din maşină refuzând să cred că se poate întâmpla aşa ceva. Din maşina cealaltă coboară un tânăr care nu zice nimic şi se uită la maşini. Eu cobor direct spre el: "Măi, nenorocitule, mă laşi să intru şi apoi dai în mine?" La care, tipul foarte calm, îmi răspunde: "Nu te-am văzut!" Primul impuls este să-i sparg faţa. Tipul îmi spune: "Trage la Petrom ca să ne înţelegem!" Trag la Petrom şi mă duc la el pus pe fapte mari. Tipul îmi spune foarte calm: "Hai la Poliţie, nu mi-ai acordat prioritate, maşina este închiriată. Nu are rost să ne complicăm." Scoate actele maşinii. Mă uit la maşini: bara lui era varză, aripile îndoite, un far frecat însă nu e spart. Mă uit la maşina mea: nimic în partea stângă faţă. Mă lămuresc că, plecând de la 50 de centimetri în viteza întâi nu a apucat ca să prindă viteză şi a dat în cauciuc (norocul meu, roata era virată). Îi spun: "Nu cred că faci asta. Maşina mea nu are nimic. Dispari!" Tipul foarte liniştit îşi notează numărul maşinii şi îmi spune: "Lasă că mă cauţi tu!" Uite ce mi-ai făcut la maşină! Notează-ţi numărul meu!" Nu îmi venea să cred. Notez instinctiv: 0733380904, cartelă probabil! Mă duc la maşina lui şi mă uit din nou: era imposibil ca din 50 de centimetri să loveşti aşa de puternic. Îi spun în faţă: "Maşina a mai fost lovită!" Tipul recunoaşte şi îmi spune deschis: "Maşina este închiriată, am Casco cu franşiza de 99 Euro, facem pe jumătate. Îmi dai 250 lei şi este bine!" Sar în sus şi protestez vehement. Urmează 5 minute de negocieri de genul: "Mă, te dau în judecată! Vin după tine şi nu scapi!" etc... Tipul, bun cunoscător al legii îmi spune: "Nu te mai agita! Nu ai acordat prioritate. Hai la Poliţie şi ne lămurim." Îmi dau seama că are dreptate. Avea un martor (erau doi în maşină, celălalt era probabil ajutorul dacă lucrurile se încingeau), iar eu eram singur, nu acordasem prioritate şi nu puteam demonstra că m-a lovit intenţionat. Trecem la negocieri: stilul cunoscut - unde lucrezi, dai şi tu 150 lei şi este bine. Îi spun că nu îi dau bani fiindcă este un nesimţit. Se urcă în maşină să plece. Realizez că nu este bine şi îl trag înapoi. Ofertez un cartuş de ţigări. Cere 2, Kent Blue. Mă abţin cu greu ca să nu sar pe el. Urmează o altă discuţie în care îl fac să înţeleagă că există ţigări mai bune pe piaţă. Acceptă până la urmă un cartuş de ţigări. După ce îi dau cartuşul, îi devin simpatic că doar ne-am înţeles şi îmi spune zâmbind: "Ai noroc că nu ai nimic la maşină, altfel aş fi scos mai mult de la tine la Poliţie!" Îl întreb: "De ce eşti aşa sigur?" "Fiindcă cu asta mă ocup! La fel cum tu te ocupi de vânzări, eu mă ocup de accidente uşoare! În zilele bune fac şi 1.000 Euro!" Îmi spune şi reţeta: - maşina închiriată din Feteşti cu asigurare Casco (îmi confirmă că este din Feteşti) - te plimbi la oră de vârf pe înserat prin Bucureşti şi alegi maşini care vin de pe o stradă cu “cedează trecerea” (doar şoferul, mai sunt şi variante cu frână bruscă în coloană - maşina era lovită şi în spate) şi ceva laterale - se câştigă bine din asta: "Am avut şi copii de poliţişti şi şmecheri! Nu ţine nimic la Poliţie!" îmi spune tipul. Îi fac o poză la maşină din faţă. Sare ca ars! Îi spun că vreau ca să mă asigur că nu o să apară probleme. Recunoaşte franc: "Boss, ne-am înţeles doar. Stai liniştit." Îmi mulţumeşte şi dispare. Încep să zâmbesc şi îmi spun că a mai apărut o meserie în Bucureşti! Păzea, domnilor şoferi! O zi fără incidente!”
Să auzim de bine!
P.S. După ce am retranscris articolul primit m-am gândit ca să îl postez cândva, pe săptămâna viitoare. Dar realitatea e mult mai grăbită şi iată că azi dimineaţă, 4 februarie 2011, o colegă a fost implicată într-o întâmplare identică! Fapt care mă face să nu mai pierd nici un moment cu publicarea articolului. ATENŢIE ŞOFERI!

Extrase din declaraţiile şoferilor

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
În rândurile de mai jos aveţi câteva extrase autentice din declaraţiile date de şoferi după comiterea unui accident. Trebuie să recunoaşteţi că a fi poliţist la circulaţie implică o doză mare de stăpânire de sine ca să nu leşini de râs citind sau auzind asemenea "perle". Distracţie plăcută!
"O maşină invizibilă a apărut de nicăieri, mi-a lovit vehiculul şi a dispărut."
"M-am lovit cu un camion staţionar venind din sens invers."
"Încercând să omor o muscă, am intrat cu maşina într-un stâlp de telegraf."
"Stâlpul de telegraf se apropia repede. Am încercat să virez în afara direcţiei lui când el m-a lovit în faţă."
"Conduceam maşina de 40 de ani când am adormit la volan şi am avut un accident."
"Ca sa evit lovirea barei maşinii din faţă am călcat pietonul."
"Cealaltă maşină a intrat în mine fără să mă atenţioneze asupra intenţiilor ei."
"Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt într-o sculă de maşină cu o gură mare".
"Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine. Aşa s-a provocat un grav accident."
"Am plecat de la marginea şoselei, m-am uitat la soacra mea şi am trecut peste parapet."
Pe un formular de asigurare (şoferul lovise o vacă): Cum aţi avertizat dv.? "Claxon"; Cum a avertizat celălalt? "Muuu!"
"Când m-am apropiat de intersecţie, un semn stop a apărut în locul în care un semn stop nu mai apăruse vreodată".
"Apropiindu-mă de intersecţie, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, aşa că am lovit maşina din faţă."
"Maşina din faţa mea a lovit pietonul, dar acesta s-a sculat. Pietonul nu ştia în ce direcţie să se îndrepte, aşa că l-am călcat."
"Parbrizul spart. Cauză necunoscută. Probabil voodoo."
Să auzim de bine!