Rezultatele campaniei de recoltări de vineri seara

Dragii mei, ceea ce trebuia să se întâmple odată şi odată s-a întâmplat: m-am trezit vineri seară în plină campanie de recoltare că bateria aparatului şi-a dat duhul. Nu de veche ce e, ci pentru că nu am alimentat-o cu vitamine liposolubile, aşa cum ar trebui să facă orice fotograf gospodar când porneşte în campanie. Aşa că, nu am reuşit să trag plin de necaz câteva cadre chinuite... pe care, ca de obicei, le puteţi vedea pe blogul frate.

Gânduri de primăvară

Până una, alta, iată că în locul iernii ne trezim că vine primăvara. Păsărelele ciripesc, fluturaşii zboară (presupun...), femeile şi-au luat cizmele la purtare (în România ăsta e primul semn că vine căldura...), serele din Grădina Botanică se închid. Hormonii încep să zumzăie, dorinţa de ieşit la iarbă verde creşte proporţional. Om sunt şi eu, nu fier de călcat, aşa că trebuie să iau măsuri urgente. Ei bine, ce credeţi că face un grecofil ca mine în această situaţie (aici nu rezist tentaţiei să vă spun că "grecofil" are sensul românesc de "iubitor de greci, prieten al grecilor", sufixul "filo" venind de la Φίλο/filo=prieten. Antonimul sintagmei este "grecofob", sufixul "fob" venind de la φόβος/fovos=frică, sensul corect fiind nu acela de "neiubitor de greci, inamic al grecilor", ci "cel căruia îi este frică de greci". Dar, prin extensie, sintagma are sensul românesc de "cel care nu suportă grecii")? Ei bine, aţi ghicit! Mă duc să fotografiez Bucureştii noaptea! Am deja două ţinte în vizor pe care le pândesc de câteva zile. Fire slabă cum sunt este posibil să deviez şi să fotografiez şi alte lucruri... Aşa că, în concluzie, mi-am luat cu mine un mic inventar format din una bucată aparat foto, una bucată trepied şi una bucată autoturism. Voi începe sesiunea către orele 17h21m37s şi o voi termina când vrea Dumnezeu. De mâncat, voi mânca mâine. Dar sper să merite şi să iasă ceva... O să vedeţi rezultatele pe blogul frate. Ţineţi-mi pumnii!

Etimologii bucureştene

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Balta Albă - Aici se afla o groapă de var unde, în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaţilor. Când ploua, locul devenea o baltă... Albă.
Băneasa - Nevastă a banului. În cazul nostru, era vorba de nevasta banului Dimitrie Ghica.
Berceni - Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se înţelegeau cu Habsburgii, iar asta îi făcea prieteni) împreună cu o parte din apropiaţi. Mai exact, o ceată de husari conduşi de un grof, Miklós Bercsényi. În drumul lor, undeva la sud de Bucureşti, husarii Berceni au luat o pauză.
Colentina - Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureştilor). Astfel, Colentina vine de la "colea-n-tină" - cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi aruncat pe turci într-o bătălie. O vreme s-a numit şi "Olintina".
Cotroceni - Numele vine de la "a cotroci", "cei care "cotrocesc". Un vechi regionalism care înseamnă "a cotrobăi", "a scotoci", "a scormoni".
Crângaşi – Cândva, aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei - un crâng. Aici trăiau, normal, crângaşii.
Dealul Spirii - După numele doctorului Spiridon Kristofi (i se mai spunea şi "Spirea"), care a ridicat în 1765 pe Dealul Lupeştilor biserica Spirea Veche.
Dristor - Numele vine de la Silistra căreia i se mai zice şi Dârstor sau Dristor. Între războaie, prin locul care înainte se chemase "Gura Lupului" trecea drumul ce pleca de la sud de Bucureşti şi ducea la Silistra: Drumul Dristorului (Diristorul şi Kaliacra - provincii româneşti la sud de Dunare, acum în Bulgaria).
Drumul Taberei - Tudor Vladimirescu, intrând în Bucureşti pe la vest, îşi aşează aici tabăra de panduri în 1821.
Ferentari - Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latină "Ferentarius" - Soldat din infanteria uşoară a legiunilor romane.
Floreasca - După numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreştii.
Ghencea - Vine din turcă. Pe vremea fanarioţilor, Ghenci-aga era şeful arnăuţilor din garda domnească. Aici s-a ridicat Ghencei.
Giuleşti - O proprietate boierească: a Juleştilor.
Lipscani – Vine din slavă - Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acelaşi "loc cu tei" este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniţi în Bucureşti cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, Lipscani.
Militari - În secolul al XIX-lea aici era o zonă de instrucţie militară, probabil şi o garnizoană. O vreme a funcţionat aici "Pirotehnia Armatei".
Pantelimon - Îşi ia numele după Mănăstirea Sf. Pantelimon. Din grecescul "pan" care înseamnă "tot" şi "éléïmon" care înseamnă milă. Panteleimon = cel milostiv, atot-milostivul.
Rahova - Numele e relativ nou şi vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în secolul al XIX-lea spre aducere aminte a Războiului de Independenţă: Calea Dorobanţilor, Calea Griviţei, Calea Plevnei, Calea Rahovei şi Calea Victoriei.
Sălăjan - Nu vine de la Sălaj, de la Leon Szilaghi cunoscut şi sub numele de Leontin Sălăjan, fost ministru al forţelor armate române, mort în 1966.
Titan - Îşi ia numele de la fabrica de ciment "Titan" construită la începutul secolului al XX-lea.
Vitan - De la D. Papazoglu aflăm ce este un vitan: "În ocolul oraşului, spre nord, este câmpia Vitanului, unde vitele orăşenilor îşi aveau păşciunea".
Să auzim de bine!