Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Despre modul în care limba română este stâlcită, pocită şi batjocorită am mai scris. La fel şi despre ridicolul cu care se acoperă cei care folosesc neologismele la modă fără discernământ, cum am scris şi despre snobismul jalnic al celor din publicitate.
Am scris şi despre lipsa totală de autoritate a forurilor competente şi neimplicarea acestora în a împiedica metisarea limbii române. Vi se pare că exagerez? Atunci urmăriţi un film indian. Veţi avea ocazia să ascultaţi limba hindi, o limbă milenară, siluită de englezisme. Dar, măcar, ei au scuza că au fost colonie. Noi, se pare că dorim să fim.
Există o aviditate, o dorinţă cvasi-unanimă de a substitui cuvintele româneşti cu echivalentul lor englezesc, deşi acest lucru nu aduce nicio îmbunătăţire exprimării. Fenomenul este asociat celui de omitere cu bună ştiinţă a diacriticelor, acuzat fiind Windows-ul, deşi nu am mai întâlnit o asemenea atitudine la alte naţii. Aţi văzut o publicaţie franceză, de orice natură a ei, fără acentele sau diacriticile cuvenite? Dar una germană fără umlaut-uri? Poate vreuna cehească? Sau ungurească? Nu, în niciun caz. Deşi niciuna nu poate fi suspectată că nu foloseşte Windows-ul... Noi suntem port-drapelul acestei atitudinii duşmănoase faţă de propria limbă.
Dar această atitudine nu duce doar la aspecte patetice atât ale limbii române, cât şi ale vorbitorilor unei asemenea limbi stâlcite, ci şi la unele hilare.
Într-un interviu recent, una din membrele unei trupe româneşti, pe care am auzit-o cântând doar englezeşte şi care este foarte promovată de un post de televiziune, spunea, la terminarea unui flash mob: A fost foarte fan (fun, în englezeşte, limba română fiind una fonetică). Numai că fun este substantiv, nu adjectiv şi traducerea exprimării ei ar fi: A fost foarte distracţie. Dacă chiar dorea să fie englezită, corect ar fi fost să spună: A fost foarte funny, funny fiind adjectiv şi însemnând distractiv, traducerea putând fi în acest caz: A fost foarte distractiv, ceea ce ar avea un oarecare sens. Iată cum snobismul face casă bună cu prostia, rezultatul ducând la aspecte hilare.
Dar dacă aspectul de mai sus nu vi s-a părut o culme a veseliei, haideţi să vedem un titlu scris într-o publicaţie care are oroaore de diacritice: Nasul lui Jean de la Craiova, călcat de recuperatori!
Da, exact aşa scrie: Jean de la Craiova a fost călcat pe nas de recuperatori. Cumplit moment să te calce nişte recuperatori tocmai pe nas, ştiut fiind faptul că aceştia sunt persoane, în general, cu gabarit depăşit. Oare nu l-a durut nasul după aceea?
Să auzim bine!
Despre modul în care limba română este stâlcită, pocită şi batjocorită am mai scris. La fel şi despre ridicolul cu care se acoperă cei care folosesc neologismele la modă fără discernământ, cum am scris şi despre snobismul jalnic al celor din publicitate.
Am scris şi despre lipsa totală de autoritate a forurilor competente şi neimplicarea acestora în a împiedica metisarea limbii române. Vi se pare că exagerez? Atunci urmăriţi un film indian. Veţi avea ocazia să ascultaţi limba hindi, o limbă milenară, siluită de englezisme. Dar, măcar, ei au scuza că au fost colonie. Noi, se pare că dorim să fim.
Există o aviditate, o dorinţă cvasi-unanimă de a substitui cuvintele româneşti cu echivalentul lor englezesc, deşi acest lucru nu aduce nicio îmbunătăţire exprimării. Fenomenul este asociat celui de omitere cu bună ştiinţă a diacriticelor, acuzat fiind Windows-ul, deşi nu am mai întâlnit o asemenea atitudine la alte naţii. Aţi văzut o publicaţie franceză, de orice natură a ei, fără acentele sau diacriticile cuvenite? Dar una germană fără umlaut-uri? Poate vreuna cehească? Sau ungurească? Nu, în niciun caz. Deşi niciuna nu poate fi suspectată că nu foloseşte Windows-ul... Noi suntem port-drapelul acestei atitudinii duşmănoase faţă de propria limbă.
Dar această atitudine nu duce doar la aspecte patetice atât ale limbii române, cât şi ale vorbitorilor unei asemenea limbi stâlcite, ci şi la unele hilare.
Într-un interviu recent, una din membrele unei trupe româneşti, pe care am auzit-o cântând doar englezeşte şi care este foarte promovată de un post de televiziune, spunea, la terminarea unui flash mob: A fost foarte fan (fun, în englezeşte, limba română fiind una fonetică). Numai că fun este substantiv, nu adjectiv şi traducerea exprimării ei ar fi: A fost foarte distracţie. Dacă chiar dorea să fie englezită, corect ar fi fost să spună: A fost foarte funny, funny fiind adjectiv şi însemnând distractiv, traducerea putând fi în acest caz: A fost foarte distractiv, ceea ce ar avea un oarecare sens. Iată cum snobismul face casă bună cu prostia, rezultatul ducând la aspecte hilare.
Dar dacă aspectul de mai sus nu vi s-a părut o culme a veseliei, haideţi să vedem un titlu scris într-o publicaţie care are oroaore de diacritice: Nasul lui Jean de la Craiova, călcat de recuperatori!
Da, exact aşa scrie: Jean de la Craiova a fost călcat pe nas de recuperatori. Cumplit moment să te calce nişte recuperatori tocmai pe nas, ştiut fiind faptul că aceştia sunt persoane, în general, cu gabarit depăşit. Oare nu l-a durut nasul după aceea?
Să auzim bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!