Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Iată că în această lună se împlinesc cincizeci de ani de la asasinarea preşedintelui Kennedy. Mărturisesc că a fost un subiect care m-a interesat dincolo de aspectele politice sau mediatice, fapt care m-a determinat să citesc ceva literatură tematică, inclusiv renumitul raport al Comisiei Warren.
Cu toată părerea de rău pentru munca depusă (raportul nu e o fiţuică, ci un material cât două cărţi de telefon) de comisie, nu am putut să-i acord niciun credit. Nu numai pentru faptul că vorbe sau fapte sunt denaturate, că evidenţe sunt ignorate sau substituite, ci pentru că ipoteza existenţei unui singur asasin, acesta fiind L.H. Oswald o consider nereală.
Am făcut armata, mi-a plăcut să trag şi am tras destul şi suficient de bine ca să fiu solicitat la reglajul armelor, dar niciun om cu mintea întreagă care ar vrea să comită un asasinat (presupunând că un om cu asemenea dorinţă are mintea întreagă...) nu şi-ar alege poziţia avută de el. În primul rând pentru că ar trebui să urmărească o ţintă aflată în mişcare (de la stânga la dreapta, în cazul lui) ceea ce măreşte substanţial dificultatea ochirii. Iar în al doilea rând pentru că, odată atins un anumit punct, ţinta va începe să se depărteze, ceea ce va produce micşorarea ei, făcând ochirea extrem de dificilă.
Poziţia ideală pentru un trăgător cu asemenea intenţii (şi care, cu atât mai mult, şi-a premeditat acţiunea) este în faţa ţintei. În acest fel, chiar dacă ţinta se deplasează, ea va fi tot timpul în cătarea armei, iar deplasarea ei nu va face altceva decvât să o apropie, adică să o mărească, ceea ce va permite să tragi nu un foc, chinuit şi ăla, ci un încărcător întreg fără teamă de eroare. De altfel, asemenea ipoteză (existenţa unui trăgător pe podul de cale ferată care traversează şoseaua) a fost confirmată de numeroşi martori şi dovezi fotografice, dar pe care Comisia nu le-a luat în considerare.
Iată că postul National Geographic, post pe care îl urmăresc fervent, vine cu o suită de reportaje pe tema asasinării lui Kennedy. Aşa cum nu m-am aşteptat, reportajele sunt axate pe aceeaşi temă a asasinului L.H. Oswald şi nu desecretizează mare lucru. Dar unul dintre reportaje vine cu o informaţie nouă, informaţie care mă determină să-mi pun o întrebare care pune cazul într-o lumină cu totul nouă.
În reportaj se afirmă că vremea fusese ploioasă în Dallas şi că soarele apăruse doar cu câteva momente înainte de intrarea maşinii prezidenţiale în celebra Dealey Plaza. Acest fapt a făcut ca abia atunci maşina să fie decapotată, preşedintele circulând până la acel moment în maşina închisă. Nimeni nu ştia nici când şi nici dacă maşina va fi decapotată pentru că preşedintele a fost cel care a decis aceasta.
Şi atunci, mă întreb, putea un asasin să intenţioneze uciderea preşedintelui trăgând de la etajul şase într-o maşină închisă, într-o maşină în care nu vedea ţinta şi nici nu putea intui amplasarea ei?
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!