Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Domnul Ponta ne dă o veste bună. Şi nu oricum şi nu oricând, ci la televizor, la ore de maximă audienţă. Vestea este că ultimele statistici indică o creştere economică a României.
Nu sunt o persoană cu o personalitate atât de puternică încât să-mi impun părerile oricând şi oriunde. Sunt momente când accept şi asimilez şi părerile altora, cum ar fi cea enunţată de marele G.B. Shaw, care spunea: minciunile sunt de trei feluri, minciuni, minciuni sfruntate şi statistici.
Această opinie alăturată imaginilor din viaţa reală surprinse de ochii proprii mă determină să nu recunosc respectiva statistică atât de optimistă. Cum să pot crede că economia noastră a progresat din moment ce noi, ca ţară, nu mai avem economie? Suntem o ţară care şi-a vândut resursele, şi-a vândut capacităţile, şi-a cesionat finanţele, şi-a vândut sau alungat oamenii şi care trăieşte din importuri. Despre ce economie vorbim?
Cum pot să cred că economia a crescut din moment ce văd cu ochii mei cum se închid magazine, se abandonează hale, se demolează sau se ruinează construcţii? Toate astea din ce fac parte? Nu din aceeaşi economie în creştere? Cum pot să cred că economia creşte când văd cu ochii mei şirurile de specialişti profesionişti români aşteptând să plece la muncă în străinătate? Cine să o facă să crească? Amatorii rămaşi, şi ei cu ochii întorşi spre occident?
Cum pot să cred că economia românească a crescut, din moment ce văd cu ochii mei condiţiile prohibitive de creditare ale băncilor, nesiguranţa zilei de mâine, scăderea cifrelor de afaceri la marile companii sau mutarea acestora în alte ţări?
Cum pot să cred în creşterea economiei, când văd cu ochii mei drumurile pline de gropi şi fără speranţă de reparare, datoriile la întreţinere sau masele de oameni care se calcă în picioare pentru o pungă de făină? Când văd cu ochii mei că nu a luat fiinţă nicio unitate de producţie, nu a fost publicată nicio măsură de creştere a numărului locurilor de muncă, nu a fost scăzut niciun bir?
Nu dragii, mei, domnul Ponta mai are mult de lucru pentru ca economia românească să crească cu adevărat. Ceea ce numim noi acum creştere nu este ceva să ne aparţină. Este creşterea consumului altor state, care ne trag astfel după ele.
Să auzim de bine!
Domnul Ponta ne dă o veste bună. Şi nu oricum şi nu oricând, ci la televizor, la ore de maximă audienţă. Vestea este că ultimele statistici indică o creştere economică a României.
Nu sunt o persoană cu o personalitate atât de puternică încât să-mi impun părerile oricând şi oriunde. Sunt momente când accept şi asimilez şi părerile altora, cum ar fi cea enunţată de marele G.B. Shaw, care spunea: minciunile sunt de trei feluri, minciuni, minciuni sfruntate şi statistici.
Această opinie alăturată imaginilor din viaţa reală surprinse de ochii proprii mă determină să nu recunosc respectiva statistică atât de optimistă. Cum să pot crede că economia noastră a progresat din moment ce noi, ca ţară, nu mai avem economie? Suntem o ţară care şi-a vândut resursele, şi-a vândut capacităţile, şi-a cesionat finanţele, şi-a vândut sau alungat oamenii şi care trăieşte din importuri. Despre ce economie vorbim?
Cum pot să cred că economia a crescut din moment ce văd cu ochii mei cum se închid magazine, se abandonează hale, se demolează sau se ruinează construcţii? Toate astea din ce fac parte? Nu din aceeaşi economie în creştere? Cum pot să cred că economia creşte când văd cu ochii mei şirurile de specialişti profesionişti români aşteptând să plece la muncă în străinătate? Cine să o facă să crească? Amatorii rămaşi, şi ei cu ochii întorşi spre occident?
Cum pot să cred că economia românească a crescut, din moment ce văd cu ochii mei condiţiile prohibitive de creditare ale băncilor, nesiguranţa zilei de mâine, scăderea cifrelor de afaceri la marile companii sau mutarea acestora în alte ţări?
Cum pot să cred în creşterea economiei, când văd cu ochii mei drumurile pline de gropi şi fără speranţă de reparare, datoriile la întreţinere sau masele de oameni care se calcă în picioare pentru o pungă de făină? Când văd cu ochii mei că nu a luat fiinţă nicio unitate de producţie, nu a fost publicată nicio măsură de creştere a numărului locurilor de muncă, nu a fost scăzut niciun bir?
Nu dragii, mei, domnul Ponta mai are mult de lucru pentru ca economia românească să crească cu adevărat. Ceea ce numim noi acum creştere nu este ceva să ne aparţină. Este creşterea consumului altor state, care ne trag astfel după ele.
Să auzim de bine!
Aici unde? ca nu se deschide nimic.
RăspundețiȘtergere@ mihaeladr: Scuze, dar blogul trece printr-un proces de mutare a articolelor. În concluzie, ce nu poți vedea pe blogspot, vei găsi obligatoriu pe bloguldindrumultaberei.wordpress.com
RăspundețiȘtergere