Imagine preluată de pe olumenebuna.ro |
Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Nu au fost multe discuţiile avute cu tatăl meu pe teme economice, politice sau sociale. Dar una mi s-a părut deosebit de interesenată şi utilă. Mă refer la aceea în care tata îmi povestea de un sfat dat de celebrul Beria nu mai puţin celebrului Stalin. Stând ei doi la sfat, Stalin îşi exprimă faţă de Beria îngrijorarea că nu va putea stăpâni o masă atât de mare de populaţie. Beria îl ascultă şi, după câteva clipe de gândire îi cere ca să vină la o fereastră. Acolo îi arată o cloşcă, care se preumbla cu puişorii printr-o curte. Cu toate cloncăniturile mamei cele atente, puişorii se duceau care încotro, fără nicio urmă de disciplină. Beria îi atrage atenţia asupra indisciplinei puişorilor şi îi cere ca să aştepte câteva minute. Se duce în curte, prinde puii, le smulge penele şi se întoarce fuga la Stalin. Acesta urmărea în continuare cu cea mai mare atenţie desfăşurarea evenimentelor. Iar Beria îi atrage atenţia că, acum, puişorii stăteau strânşi până la unul sub aripile găinii. Om deştept, Stalin a prins imediat ideea şi nu numai atât, dar a şi aplicat-o, având grijă ca să scape ulterior şi de autorul ei…
De la începutul crizei Guvernul României nu a ştiut să facă altceva decât să taie. Pensii, salarii, compensaţii, sporuri, tot ce vedea înaintea ochilor, fără a propune nici măcar o singură măsură constructivă. Nimic nu a contat, nimic nu l-a impresionat. Fac o paranteza ca să rememorez gestul unui preot budist care, cu mulţi ani în urmă şi-a dat foc în semn de protest faţă de războiul din Vietnam. Gestul lui a stârnit ecouri mondiale. Din păcate, şi noi am avut parte de un asemenea gest, dar eu, unul, nu cunosc nicio urmare…
Cu aplicare locală, Guvernul a smuls bine de tot toate penele „puişorilor”, iar aceştia, după ce au piuit de câteva ori, s-au strâns buluc în jurul „cloştii”. Dacă mai piui şi mă trece pe lista neagră? se gândea fiecare „puişor”. Ia, mai bine să stau eu cuminte că are grijă ea, „cloşca”, de mine. Că doar nu mi se va întâmpla tocmai mie! cugeta „puişorul” plin de curaj. Frica, frica de a rămâne golaşi i-a adus pe puişori la tăcere şi i-a adunat în jurul „cloştii”, făcându-i pe liderii de sindicat să rămână cu buzele umflate la orice acţiune declanşată.
Iată că, mai nou, acelaşi Guvern a început să întoarcă foaia. Bugetarilor ciuntiţi cu 25% li s-au dat înapoi aproximativ 13 procente. Dar oamenii reţin ideea că au primit bani, deşi aceştia nu acoperă nici pe departe sumele care le-au fost luate. Mai recent, suntem informaţi că se va scădea nivelul diverselor contribuţii. Dar asta nu e tot! În mărinimia lui, Guvernul anunţă şi restituirea celor 75% ciuntite din salariile celor care lucreaza cu fonduri europene (între noi fie vorba, aceştia erau bani de la Comisia Europeană, nu de la bugetul naţional).
Ei, acum ce credeţi că se va întâmpla cu „puişorii” de rasă românească? Păi, ce să facă şi ei? Vor putea să-şi manifeste bucuria că îşi primesc o parte din pene înapoi, cu speranţa că le vor primi pe toate. Dacă va încerca cineva să critice Guvernul, „puişorul” îi va răspunde entuziasmat: Vai, dar cum aşa? Nu vezi că ne-a dat 15 % la salariu? Vai, dar de ce îl critici? Nu vezi că a dat înapoi cei 75 % celor care lucrează cu fonduri europene? Vai, dar nu vezi cum au grijă de noi şi ne reduc diversele contribuţii? Uitând că, înainte de a fi micşorate, acestea au fost mărite...
Încet, încet, oamenii se vor bucura tot mai mult şi mai plenar de binefacerile aduse de Guvern, de banii lor care le-au fost luaţi ca să fie returnaţi cu ţârâita dând aspectul că sunt bani primiţi în plus, vor începe să-şi cumpere iarăşi fără rost televizoare cu plasmă şi nu va trece nici un an şi vor uita de toate relele, ţinând minte doar că Guvernul le-a dat şi nicidecum le-a luat. Ca să nu o mai lungesc, vă voi provoca la un pariu şi anume că la alegerile din 2012 partidul de guvernământ va obţine mult, mult mai multe voturi de cât afirmă statisticile de AZI că vor avea.
Să auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!