Accidentul

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Faptul că nu suport motocicletele şi nici motocicliştii vă este deja cunoscut. Motocicletele pentru simplul şi banalul faspt că s-au dovedit, pentru români, instrumentul cel mai eficace de sinucidere sau omor. Iar motocicliştii pentru că, în loc să-şi dovedească abilităţile şi bărbăţia în poligoane sau concursuri, nu ştiu altceva decât să pârâie cu sadism motoarele după miezul nopţii, cu dorinţa perversă de a stârni alarmele maşinilor aflate în letargie. Ăştia bărbaţi, asta bărbăţie! Dar asta nu mă împiedică niciun moment să mă gândesc la ei ca la oameni, ca la semenii mei.
Mă aflu în plin program matinal, dar nu mă pot opri să nu trag cu ochiul la ecranul televizorului. Care tocmai îmi oferă o ştire. Un motociclist a fost ucis ca urmare a faptului că s-a ciocnit cu o maşină care ieşea dintr-o curte. Maşina unui fotbalist, condusă de un prieten al acestuia.
Ştirea e cumplită, pentru că e vorba de o viaţă. De viaţa stinsă a unui om. La fel şi imaginile. Dar nu pentru mult timp, pentru că şoferul autoturismului consideră că trebuie să transforme evenimentul în ceva grotesc. Şi reuşeşte asta spunând cu aplomb:
-Motociclistul venea cu viteză foarte mare pe stradă. Nici nu se vede vreo urmă de frânare, venea foarte repede. Am martori...
În stilul nostru aşa zis balcanic, şoferul încearcă să sugereze că, de fapt, vina o poartă motociclistul care rula cu o viteză nesimţită pe şosea, şi nu el care nu dăduse prioritate. Printr-un silogism pe care încearcă să ni-l impună, şoferul vrea să ne facă să credem că, dacă motociclistul ar fi rulat mai încet, nu ar fi murit pentru că apuca să frâneze atunci când el a ieşit din curte fără să se asigure. Altfel spus, mortul e de vină. El nu poate fi de vină, din moment ce, ca prieten de fotbalist care iese dintr-o curte cu o maşină bengoasă, nu e obligat să dea prioritate, el e singur pe şosea.
Celor care nu au permis de conducere sau au uitat prevederile Codului rutier, îmi fac datoria să le reamintesc faptul că şoferul era cel care trebuia să oprească şi să se asigure, NU motociclistul.
Motociclistul putea merge şi cu un milion de kilometri pe oră pe şosea, dreptul era de partea lui. Punct.
Să auzim de bine!
P.S. De fapt, vorbele sunt inutile, pentru că şoferul va primi, la fel ca mulţi alţii, o pedeapsă cu suspendare, adică nimic. Iar asta nu îl va învia pe bietul motociclist care nu şi-a imaginat niciodată că va fi vinovat de propria-i moarte pentru că prietenul unui fotbalist va ieşi dintr-o curte fără să dea prioritate.


Perle din gândirea pre-matură (6)

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Că poporul român este original şi inventiv o ştie oricine. Inclusiv FBI-ul când anchetează noile metode de spart ATM-urile... Că geniul se manifestă din pruncie este iarăşi un lucru dovedit. Şi o vom dovedi şi noi cu seria de „perle” care urmează. Pentru că numai nişte genii puteau emite asemenea cugetări. Cugetări culese în decursul anilor din lucrările diferitelor teze sau examene de bacalaureat.
- Pe lângă această poezie Nichita Stănescu a mai scris şi un ou şi o sferă.
- Legile nescrise ale satului sânt respectate cu stricteţe de Vitoria, Gheorghiţă şi câinele lor.
- Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea.
- Versul "de la străbunii mei până la tine" explică distanţa în km, care există între poet şi rudele sale ce trăiau undeva la ţară.
- Dănilă Prepeleac era tovarăş de copilărie cu Ion Creangă şi cu el pleca iarna la săniuş.
- Eminescu a publicat frumoasa poezie "Pe lângă plopii Slăviteşti".
- La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.
- Şi eroul, ca să nu fie găsit, se ascunse într-o pititoare.
- Când eroul muri împuşcat de nemţi pe câmp, simţi miros de mărar şi de pătrunjel.
- El mergea pe bicicletă cu picioarele goale, băgate în portbagaj.
- Ioana îi zise eroului să-i bage aparatul în priză.
- Când veni fata, băiatul îi mângîie pisoiul.
- Soldaţii îi urmăreau pe nemţi şi, cum îi vedeau că se urcă în avioane, săreau călare pe tunuri şi îi urmăreau pe tot aeroportul.
- Patima s-a pus pe capul oamenilor ca curca pe curcan.
- Personajele principale din povestirea "O oră din august" sînt: ofiţerul Roşu şi avioanele nemţeşti.
- Pe aeroportul Otopeni se luptau nemţii cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în alţii.
- Gala Galaction se mai numea şi Grigore Pişulescu!!!
- Agripina nu avea decât doi copii, pentru că al treilea, Păunaş, nu mai contează, pentru că tot îl mânnca vulturii.
- Pe Tudor Şoimaru, dorul pentru Magda Orheianu îl trăgea jos de pe cal, mai-mai să pice!
- Orheianu sta drept pe cal, de parcă avea un băţ înfipt undeva.
- Magda îl iubea pe Tudor Şoimaru fără să ştie că acesta nu ştia limbi străine.
- În "Amintiri" apare copilăria fericită a puiului de ţăran Crenguţă Ionel.
- Privind atent plugul vede că e de fier şi privind şi mai atent ţăranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede că e de bronz.
- Liviu Rebreanu are plăcerea de a ne aduce la cunoştinţă, în operele sale, iubirea de pamânt a ţăranului.
- Semnele de punctuaţie explică că limba română de aceea a apărut, ca să aiba virgule şi puncte.
- Tu nu ştii să înoţi, pentru că nu ai vrut să înveţi carte.
- Creangă a scris poveşti ca: "Cocoşul babei", "Găina leneşă", "Punguţa cu bani mărunţi", "Lupul şi capra".
- Vlaicu-Vodă era un funcţionar model care avea un randament deosebit ca domn.
- Sinonimul cuvîntului "pace" este "hai la război"!
- În drama "Apus de soare" Ştefan cel Mare era aşa de bătrân, încât picioarele nu-l mai ţineau, dar el mergea înainte cu inima.
Nu, nu vreau să spun că noi suntem mai proşti ca alte naţii. Suntem aşa cum suntem, la fel ca alţii, nici mai buni şi nici mai răi. Doar că nu avem ocazia să cunoaştem şi din “perlele” altora.
Să auzim de bine!