Codiţă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Nu credeam că voi scrie vreodată ceva despre o Codiţă. Indiferent de formă, culoare sau posesor...

Dar iată, sentimentele îmi sunt atât de năvalnice încât nu mai mă pot abţine. Aşa că, de la bun început, vă mărturisesc: Codiţă este ultima mea iubire. De fapt, a noastră, a întregii familii... Şi ca să lămurim lucrurile pe loc, Codiţă este o pisică.

A intrat în casa noastră pe tăcute, pe sub mână aş putea spune. Venisem de la serviciu, terminasem de mâncat şi, trecând pe lângă camera copilei, am auzit un miau scurt şi piţigăiat. Convins că este unul din acele tonuri de apel mai ciudate, îi spun soţiei să o roage pe copilă să schimbe tonul de apel cu unul mai melodios. După care, fiind în dormitorul nostru, aud din nou acelaşi sunet ciudat venind dinspre camera copilei. De data asta, m-am dus în camera ei, curios mai mult să văd cine o tot sună. Copila stătea pe marginea patului cu mâinile căuş întinse spre mine. Iar în căuşul palmelor, un ghemotoc mic şi tremurător, cu ochii de un albastru incredibil.

Aşa a intrat Codiţă în viaţa noastră. Cum a rămas? Destul de dificil pentru ea, aş putea spune. Pentru că, fiind plecaţi mai toată ziua şi speriaţi de distrugerile şi murdăria pe care auzisem că le poate provoca o pisică, ne simţeam obligaţi să o ţinem într-o ladă în care îi lăsam mâncare şi tăviţa cu puţin nisip. Pe capacul lăzii puneam câteva obiecte grele şi astfel, micuţul animal stătea singur acolo până seara.

Dar nici Codiţă nu a stat pe loc. Pe zi ce trecea vedeam cum se schimbă şi creşte într-o lună cât alte pisici în treizeci de zile... A trecut un an, dar odată cu creşterea ei volumetrică ne-a crescut şi nouă dragostea şi admiraţia faţă de ea. După ce rămâne singură, se face colac pe pervazul ferestrei sau la picioarele patului copilei şi acolo stă până vine primul dintre noi acasă. Nu mănâncă, nu bea apă, nu-şi face nevoile până nu intrăm noi în casă.

Codiţă mai are şi alte trăsături frumoase. Codiţă nu îşi face nevoile decât la lădiţa cu nisip. Asta din proprie iniţiativă şi experienţă pentru că niciunul din noi nu a avut timp să o dreseze în acest sens. Codiţă nu mănâncă decât mâncarea ei. Putem lăsa orice aliment, oricât de proaspăt, în orice loc din casă. Codiţă vine, miroase şi plecă. Nici măcar peştele sau smântâna nu o fac să se abată de la această conduită. Codiţă nu fură. Putem lăsa pe masă sau pe podea orice produs sau orice preparat. Unde l-am lăsat, acolo îl găsim. Codiţă nu rupe mileuri, nu se caţără pe mobilă, nu roade fire şi nu răstoarnă obiecte. Fiind foarte curioasă, are momente când se întinde să miroasă un obiect sau altul. Este suficient să îi spun Codiţa tatii, nu ai voie, fără să ţip sau să mă tăvălesc de nervi, că ea se retrage imediat. Codiţă are voie în camera unde avem colivia cu papagali pentru că, odată intrată, nu îi atacă, ci se face colac lângă colivie şi adoarme torcând, timp în care papagalii se tăvălesc de râs şi o arată cu degetul...

Codiţă este atât de fericită, încât începe să toarcă doar când ne uităm la ea. Cum intrăm pe uşă ne simţim obligaţi să îi arătăm că şi noi ne-am gândit la ea, aşa că o luăm în braţe şi o mângâiem minute bune spunându-i vorbe frumoase, de genul Codiţa tatii, ai făcut un fund ca o vacă, ia să mai mergi şi tu la sală. Timp în care, ea toarce pulovere întregi... După care se duce să mânânce, iar apoi la tăviţa cu nisip. Codiţă nu vine după noi, nu ne plictiseşte cu prezenţa şi cu insistenţele ei, iar dacă sunt întins pe cuvertura patului vine doar la chemarea mea şi se face colac la picioare. Dar nu asta este cea mai mare fericire a ei, ci apa! Pentru că, se pare că, deşi are blană, este vorba de o pisică de mare din moment ce, odată ce unul dintre noi a intrat în baie, Codiţă vine la uşă şi cere voie. Odată permis accesul, Codiţă se repede în cadă şi se lasă udată de apa de la robinet, timp în care toarce de zor fericită... Aceleaşi manifestări de extaz le are şi atunci când îi dăm voie să sară în chiuvetă, chiar dacă lăsăm să curgă un firicel de apă. Şi nu am exagerat când am scris că cere voie, pentru că atunci când vrea să intre în camera de baie sau vede o muscă (după care face salturi spectaculoase), scoate un fel de mieunat subţire şi tremurat (ceva în genul Mia-A-Auu), pe care noi l-am tradus ca fiind vreau sau am voie?

Moartă de curiozitate, Codiţă ne oferă momente de mare amuzament când se strecoară în sacoşe, cutii desfăcute, în ghetele mele, sub covoare sau chiar între prosoape... Dar nu aceste apucături ale numitei Codiţă m-au motivat să scriu aceste rânduri, ci o întâmplare recentă. Era într-o sâmbătă după-amiază şi stăteam amândoi, eu şi soţia, întinşi pe pat şi urmăream un film la televizor. Iată că apare şi coada numitei Codiţă la orizont, urmată de mieunatul de cerut voie. Îi permit accesul pe pat, iar Codiţă vine torcând de zor o percehe de şosete şi se lungeşte cât e de lungă (pentru că este lungă...) între noi, cu capul pe pernă, uitându-se când la unul, când la altul. Ca un copil bucuros că este cu părinţii...

Iată cum familia noastră s-a mărit cu încă un membru: domnişoara Codiţă.

Să auzim de bine!

Mâncarea preparată în cuptorul cu microunde

Imagine preluată de pe tentante.ro

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Să fiu sincer, nu numai că avem în casă un cuptor cu microunde performant, dar îl şi folosim destul de des. Ce e drept, nu ca să preparăm mâncarea, ci doar să o încălzim rapid. Deşi cunosc principiul de funcţionare, mărturisesc că niciodată nu am mers cu analiza atât de departe încât să-i găsesc un efecte nociv. Iată că articolul de mai jos îmi schimbă complet concepţia... Iată mai jos articolul, prezentat după efectuarea corecturilor gramaticale de rigoare:

“În mai mult de 90% din casele americanilor veţi găsi un cuptor cu microunde. Instalarea unui astfel de cuptor este o muncă de rutină şi nu există restaurant fără cuptor cu microunde. Aceste cuptoare sunt rapide, convenabile, economice şi se potrivesc de minune stilului de modern şi rapid de viaţă. Există însă şi o problemă cu aceste cuptoare. Ele sunt foarte nocive pentru sănătate. Cred că orice persoană responsabilă ar spune nu unui astfel de cuptor dacă ar cunoaşte efectele extrem de periculoase asupra organismului. Cert este faptul că, foarte puţini oameni se gândesc la ele. Şi mai mult, nu este niciunul care să le deschidă ochii. Haideţi să aruncăm o privire asupra problemelor pe care le creează această tehnologie.

Microundele, unde foarte scurte de energie electromagnetică, fac parte din spectrul de energie al naturii. Acest spectru include lumina vizibilă, infraroşie şi ultravioletă alături de unde radio, raze X şi altele. Oricum, este foarte mare diferenţa între ceea ce soarele generează şi ce generează cuptorul cu microunde. Această diferenţă este rezultatul curentului electric alternativ folosit pentru a genera microundele.

Iată cum gătesc microundele mâncarea: toate undele electrice se schimbă de la pozitiv la negativ cu fiecare ciclu de undă. Curentul alternativ face ca aceste cicluri de unde să aibă loc mult mai repede. Moleculele de apa au o încărcătură pozitivă şi una negativă. Astfel, când sunt expuse energiei creată de microunde care se schimba de la pozitiv la negativ, moleculele de apă se rotesc. Acest proces este similar cu rotaţia unui ac produsă de un magnet pe o suprafaţă orizontală. Microundele, generate de curentul alternativ din cuptor, determină moleculele de apă din mâncare să se rotească de miliarde de ori pe secundă. Din această cauză se produce foarte multă fricţiune între molecule şi astfel se încălzeşte mâncarea.

S-a presupus că mâncarea gătită la cuptorul cu microunde nu afectează sănătatea. Dar, de fapt, singura preocupare a proiectanţilor a reprezentat-o scurgerile microundelor din cuptor. În mod surprinzător, ei nu şi-au pus niciodată întrebarea dacă mâncarea pregătită la cuptorul cu microunde este sigură.

În 1991, un indiciu timpuriu despre nocivitatea produselor preparate în cuptorul cu microunde a ajuns în atenţia publicului sub forma unui proces. Familia unei femei, Norma Levitt, a acţionat în justiţie spitalul pentru moartea fiicei lor. Norma a mers la spital pentru o protezare a şoldului. Operaţia a fost un succes, dar pacienta a murit. Aceasta a decedat după ce i s-a făcut o transfuzie de sânge, iar sângele a fost încălzit într-un cuptor cu microunde. Aceasta ne demonstrează că încălzirea produselor în acest cuptor schimbă chimia acestora. Dacă doar încălzirea sângelui la temperatura corpului l-a transformat în sânge toxic şi a cauzat moartea, ce se întâmplă dacă preparăm mâncarea pentru o perioadă mai lungă şi la o temperatură înaltă?

Într-un cuptor cu microunde se întâmplă mai mult decât simpla încălzire a alimentelor. Cantităţile enorme de energie ce se produc între molecule sunt suficiente pentru a perturba moleculele proteice şi a cauza reacţii adverse. Ca rezultat, multe molecule noi şi ciudate sunt create şi astfel, apar problemele. Structura moleculară a alimentelor este modificată şi se produc molecule pe care organismul nu le recunoaşte. Aceste molecule noi create sunt străine corpului nostru şi pot fi chiar cancerigene sau toxice. Aşa se explică schimbările biochimice semnificative la personele care consumă mâncare gătită la cuptorul cu microunde.

Experimente elveţiene

Experimentele făcute în Elveţia de Dr. Hans Hertel împreună cu Dr. Bernard Blanc de la Swiss Federal Institute of Technology au scos la iveală faptul că microundele distrug calitatea nutriţională a alimentelor. Ei au măsurat, de asemenea, schimbări patologice în sângele voluntarilor care au consumat mâncare produsă în cuptorul cu microunde. Descoperirile celor doi doctori sunt profunde şi şocante. Ei au observat o scădere în conţinutul de hemoglobină din sânge. Aceasta înseamnă că sângele va transporta mai puţin oxigen şi că ţesuturile organismului s-ar putea să nu primească toată cantitatea necesară de oxigen. În schimb, s-a observat o creştere a celulelor albe şi a colesterolului. Sporirea numărului de celule albe produce stres în organism. În mod normal, celulele albe se înmulţesc ca răspuns la infecţii acute, toxine şi la afectarea celulelor. Limfocitele au scăzut. Acestea sunt un anumit tip de celule albe importante ale sistemului imunitar. Nici una din aceste modificări nu este favorabilă organismului. Un sistem imunitar în criză şi ţesuturi la care nu ajunge oxigenul nu sunt tocmai rezultatele la care te-ai gândit când ai încălzit mâncarea în cuptorul cu microunde. Ca şi cum acestea nu sunt destul de devastatoare, aceştia au observat că serul din sângele voluntarilor care au consumat produse încălzite sau gătite la cuptorul cu microunde a produs o creştere a luminiscenţei bacteriilor care emit lumină. Se pare că energia din microunde a fost depozitată în legăturile moleculare din mâncare. Aceasta a produs schimbări în structura de energie a sângelui, stimuland astfel bacteriile să emită lumină când au fost expuse serului din sânge. Aceste rezultate ale cercetărilor ridică întrebări referitoare la siguranţa apei încălzită în acest cuptor. Poate că există reziduri de energie stocată în legăturile atomice ale atomilor din apă. Toate acestea ne demonstrează că mâncarea preparată la cuptorul cu microunde conţine atât molecule, cât şi energii noi şi periculoase. Dar, haideţi să vedem ce ne spun şi celelalte studii efectuate.

Studii în Rusia

Foarte multe cercetări pe această temă s-au făcut în fosta Uniune Sovietică. Aceste studii au fost realizate la Institute of Radio Technology din Kinsk. Ele au condus la descoperirea unor probleme de sănătate grave asociate expunerii la microunde şi consumului de alimente gătite în cuptoarele cu microunde. Astfel, Uniunea Sovietică a scos în afara legii aceste cuptoare în 1976 şi a stabilit reguli foarte stricte legate de expunerea la microunde. Sovieticii au exprimat un avertisment internaţional legat de daunele asupra sănătăţii biologice şi a mediului produse de microunde. Unele din aceste descoperiri au fost publicate de Atlantis Rising Educational Center din Portland, Oregon.

Sovieticii au descoperit că produsele gătite în cuptorul cu microunde au creat carcinogeni, indiferent de tipul de mâncare. Carne, produse lactate, cereale, fructe şi legume, toate au determinat apariţia chimicalelor care duc la cancer. Mai mult, aceştia au observat anomalii în sistemul digestiv, o funcţionare defectuoasă a sistemului limfatic şi o creştere a celulelor cancerigene în sângele celor care au mâncat alimente preparate în cuptorul cu microunde. Din punct de vedere statistic, ei au descoperit o foarte mare corelaţie între persoanele care au consumat produse gătite la cuptorul cu microunde şi cancerul la stomac şi intestine, iar în cele din urmă, moartea funcţiilor sistemului digestiv.

Sovieticii au descoperit, de asemenea, scăderi ale calităţii nutriţionale a tuturor alimentelor. Calitatea nutritivă a alimentelor gătite în cuptorul cu microunde a scăzut cu 60% şi 90%. Aceasta a însemnat scăderea biodisponibilităţii mineralelor, vitaminelor B, C şi E şi a factorilor lipotropici. Chiar şi valoarea nutriţională a proteinelor a scăzut.

Au fost observate anomalii hormonale. O destabilizare a potenţialului electric al membranei celulare a fost, de asemnea, observată. Menţinerea unui potenţial electric normal în membrana celulară este foarte important pentru sănătatea celulei şi comunicării celulă-cu-celulă. Un consum mare de produse gătite la aceste cuptoare a cauzat daune permanente creierului ca pierderi ale memoriei, lipsă de concentrare, tulburări emoţionale şi o scădere semnificativă a inteligenţei.

Dr. Lita Lee

Dr. Lita Lee, autor al cărţii Health Effects of Microwave Radiation-Microwave Ovens, a scris că fiecare cuptor cu microunde emite radiaţii şi alimentele gătite în acestea dezvoltă şi carcinogeni şi toxine. Aceasta a observat boli tipar la consumatori, printre care anomalii limfatice, care de cele mai multe ori au dus la diferite tipuri de cancer, cancer la stomac sau intestine şi tulburări digestive.

Concluzie

La sfârşitul acestui articol, ar trebui să vă amintiţi trei lucruri. Primul: prepararea alimentelor în cuptorul cu microunde creează produse chimice noi, care sunt toxice şi chiar cancerigene. Al doilea: valoarea nutriţională a alimentelor este redusă semnificativ. Al treilea: efectele tăcute, dar devastatoare din organism produse de aceste cuptoare. Ele duc la cancer, dereglari hormonale, tulburări limfatice, tulburări digestive, anomalii în sânge şi în sistemul imunitar, probleme emoţionale, daune permanente ale creierului şi chiar boli de inimă.”

Acest articol este o traducere a originalului scris de Raymond Francis, un om de ştiinţă renumit, un nutriţionist recunoscut, autor al cărţilor "Never Be Sick Again" şi "Never Be Fat Again", gazdă a emisiunii Beyond Health Show, preşedinte la The Project to End Diseanse şi un lider recunoscut internaţional, ce susţine o viaţă sănătoasă.

Brrr! Vând urgent cuptor cu microunde! Aştept provincia!

Să auzim de bine!