Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Orice veţi spune, iarna asta a fost o iarnă grea, mai grea ca de obicei. Zăpada, visolul şi frigul au potopit pământul. Zeci de localităţi, sute de familii, mii de persoane au fost realmente îngropate în zăpadă.
În zonele calamitate, oamenii au ajuns să trăiască cu sau ca animalele. Ascunşi în vizuine sub zăpadă, de unde putea ieşi doar prin galerii săpate anevoie, au fost nevoiţi să stea cu morţii lângă ei, iar gravidele să nască pe unde apucă.
Cu grijă faţă de animalele din bătătură, camerele li s-au transormat în grajduri, iar grajdurile în camere... Personal, nu îmi amintesc o iarnă atât de crudă, atât de nemiloasă cu oamenii, o iarnă care să provoace atâta suferinţă.
Dar nici nu-mi amintesc o iarnă în care oamenii, şi aici mă refer la cei bogaţi, să manifeste un dispreţ atât de făţiş şi umilitor faţă de semenii lor. Am urmărit derularea evenimentelor cu cea mai mare atenţie şi nu am putut să nu remarc cum, în timp ce unii se străduiau să iasă din vizuini în patru labe, alţii ieşeau din cluburi în aceeaşi postură, după ce făcuseră praf mii de euro. Nu am auzit nicio „vedetă” care dă săptămânal o mie de euro la coafor să doneze măcar zece euro celor nevoiaşi. Nu am auzit nicio „vedetă” care îşi cumpără poşete sau toalete de zecii de mii de euro lunar să trimită celor năpăstuiţi măcar o sticlă de apă minerală. Nicicând avariţia şi cupiditatea românilor cu stare nu a fost mai evidentă, nicicând nu a fost mai umilitoare.
În paralel, aud ştirea că un domn, Lucescu pe numele lui, mare specialist în fotbal după cât se pare (vă reamintesc faptul că nu ştiu şi nu vreau să ştiu nimic despre fotbal şi fotbalişti) a fost lovit de un tramvai în timp ce se afla la volanul maşinii sale făcând un viraj la stânga fără să se asigure.
Plin de fotbalul din el, domnul respectiv s-a făcut că uită că există un cod al circulaţiei rutiere care îţi spune foarte clar cum trebuie să faci un viraj la stânga peste linia de tramvai, ca să nu mai vorbesc de faptul că tramvaiele, cel puţin datorită faptului că nu pot merge precum autobuzele, beneficiază de un regim special de circulaţie. Cum spuneam, domnul Lucescu, sigur de faptul că fotbaliştii au un regim diferit faţă de lege în această ţară, se apucă să declare cu multă patimă că nu se va lăsa până ce vatmanul nu îşi va primi pedeapsa meritată pornind de la un raţionament care scapă oricărui şofer cunoscător al legii.
Mai mult, de supărare că maşina i-a fost mototolită, domnul nostru îşi cumpără o alta, mult mai robustă (deşi, îmi pare rău pentru această veste, dar niciun autoturism nu va ieşi mai teafăr decât un tramvai dintr-o confruntare directă...) pe care a dat în jur de o sută de mii de euro.
Iată cum, un om plin de bani dă dovadă de un real umanism: ce să dea el bani sinistraţilor, ce să trimită el ajutoare oamenilor năpăstuiţi? Astea sunt lucruri nesemnificative, mult prea facile. Mai bine faci un act de mare umanism şi îţi cumperi o maşină enorm de scumpă şi enorm de puternică cu care, în iarna viitoare, îţi poţi transporta membrii familiei în siguranţă chiar pe cea mai aprigă ninsoare, scutind astfel statul de cheltuieli cu deszăpezirea acestora.
Să auzim de bine!
