Uciderea victimelor din culpă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Într-o postare scrisă imediat după evenimentul în care a fost implicat Şerban Huidu (am scris eveniment pentru că ceea ce s-a întâmplat, după părerea mea, nu se poate numi accident) îmi puneam câteva întrebări legate de sensurile ascunse ale termenului de ucidere din culpă.

Iată că procesul s-a finalizat cu o decizie care era de aşteptat: vinovatul a fost sancţionat cu puşcărie pentru doi ani şi jumătate cu suspendare. Iar de aici încep întrebările pe care mi le pun. Poate fi considerată eficientă o pedeapsă cu suspendare în cazul în care, prin faptele sale, un om este vinovat de moartea altora? Cu ce îl sensibilizează pe vinovat o pedeapsă cu suspendare, afară de faptul că îl doare în cot de ea? Care este rolul unei pedepse, indiferent de gravitatea sau intensitatea ei? Personal, nu văd transmis un alt mesaj decât acela că fraţilor, puteţi omorî din culpă câţi oameni vreţi pentru că seara veţi dormi liniştiţi acasă. Îi va scădea salariul pentru asta? Nu va mai dormi noaptea de ruşine? Îi va fi scris pe cărţile de vizită sau pe uşa apartamentului? Va ava un drept, un singur drept suspendat sau diminuat? Îl va durea cât de puţin în altă parte decât regiunea cotului? Revin cu aceeaşi întrebare: care este rolul pedepselor?

Iar cea de a doua întrebare este legată chiar de esenţa faptei. Accept ideea şi mi se pare legitim să fie încadrată ca omor din culpă dacă un şofer rulează pe şosea, un cui îi sparge o roată, maşina îşi pierde aderenţa, şoferul pierde controlul maşinii care, începe să se mişte necontrolat pe şosea provocând o tamponare încheiată cu morţi. Şoferul nu are absolut nicio legătură cu cuiul intrat în cauciuc şi nici cu pierderea controlului maşinii, victimele fiind cât se poate de clar rezultatul un accident. Dar când un şofer intră în mod intenţionat şi perfect conştient pe contrasens, mai poţi vorbi de accident? Ce se aştepta să găsească pe contrasens? Un covor de flori şi fanfara din Clejani cântându-i de bun venit? Dacă nu îşi asuma riscul unui accident, atunci de ce nu a mers tot drumul pe contrasens? Poţi să crezi chiar şi doar o secundă, că un şofer care intră în mod voit şi conştient pe contrasens nu ştie că îşi asumă un risc la fel de voit şi de conştient, nu numai pentru ceilalţi participanţi la trafic, dar chiar pentru el şi cei din maşina lui? Mai poţi vorbi de un accident în cazul unei fapte comisă cu bună ştiinţă? Accident este dacă noaptea, pe întuneric, îmi bag degetele în priză în loc să apăs întrerupătorul. Dar dacă eu fac acelaşi lucru pe lumină şi perfect conştient, mai putem vorbi de un accident?

Singura durere pe care o am legat de acest caz nu este inexistenţa pedepsei pentru Huidu, ci faptul că, în postarea mea anterioară am avut dreptate. Pentru că, iată ce spune o rudă a uneia dintre victime: "Consider această pedeapsă revoltătoare. Consider că el trebuia să fie arestat din 16 octombrie, având în vedere cum a executată această crimă care nu a fost accident. Nu ştiu de ce au luat această decizie. E revoltătoare". Da, din păcate aşa a fost. O faptă comisă cu bună ştiinţă şi în perfectă cunoştinţă de cauză, care nu poate fi numită altfel decât crimă.

Să auzim de bine!

Uciderea din culpă

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Sub influenţa vâlvei provocate de Huidu, iată că mă trezesc şi eu dându-mi cu părerea. Deşi, se pare că lucrurile vor tinde spre o muşamalizare... Spun asta pentru că modelul respectiv de Mercedes este dotat cu tot ce vrei şi tot ce nu vrei în materie de siguranţă şi control. Practic, este o maşină care nu derapează, nu are voie. Chiar mă întreb ce părere au reprezentanţii firmei despre acest aspect care banalizează performanţele acestei mărci. Iar dacă totuşi un Mercedes a derapat (mergând în coloană!), atunci vă rog să-mi daţi voie ca să cred că TOATE maşinile care au trecut pe acolo ar fi trebuit să derapeze...

Dar să revenim la tema emisiunii. Din discuţiile pe care am apucat să le văd la televizor, am reţinut expresia ucidere din culpă. Brr, oribile cuvinte! Ucidere! Îmi sună îngrozitor... Dacă am înţeles eu bine, sensul expresiei este acela că o persoană poate provoca moartea alteia în mod involuntar, fără vreo intenţie, prin acţiunile sau lipsa acţiunilor sale. De exemplu, doi cetăţeni se ceartă. Unul îi dă o palmă celuilalt, acesta cade, se loveşte cu tâmplă de un colţ şi moare. Este clar că omul a murit din cauza palmei celuilalt, dar este la fel de clar că acesta nu i-a dat palma cu intenţia de a-l ucide.

Pe şosea lucrurile sunt însă diferite. În principal din cauză că aici toate acţiunile şoferilor (şi nu numai) sunt reglementate prin lege sau Cod rutier sau Legea circulaţiei sau cum vreţi s-o numiţi, că tot lege rămâne. Semnalizare, depăşire, parcare, lumini, toate, dar absolut toate acţiunile unui şofer aflat în trafic sunt reglementate prin lege. Dacă în primul caz nu există nicio lege care să reglementeze modul în care se dau palme, în al doilea caz, oprirea la culoarea roşie a semaforului este reglementat prin lege, iar fapta unui şofer de a nu opri îl scoate direct în afara legii, ceea ce nu mai este de glumă. În cel mai bun caz, poţi beneficia de niscai circumstanţe atenuante.

Mă aflu în maşină cu un investitor canadian. Firma la care lucram avea disponibil un depozit uriaş, iar canadianul se arăta dispus la ceva investiţii. Tocmai ne întorceam din vizita făcută şi oprisem la semaforul de pe Dristor, aşteptând pe banda a doua ca să pot face la stânga, pe Decebal, spre Piaţa Alba Iulia. Aşa cum aşteptam schimbarea culorii semaforului, în stânga mea, dincolo de linia dublă continuă, se opreşte un cetăţean la volanul unei Dacii papuc. Canadianul se uită la el, eu mă uit la canadian, canadianul se uită la mine şi zice: la noi, în acest moment, respectivul şofer ar fi fost deja cu cătuşe la mâini! Ei, îi zic eu, nici chiar aşa! De ce asemenea măsură? Canadianul mă priveşte stupefiat câteva secunde şi îmi răspunde: pentru că a periclitat viaţa celorlalţi participanţi la trafic.

Acum, haideţi ca să analizăm puţin propoziţia prin prisma Codului rutier şi a bunului simţ, fără nicio referire la „cazul Huidu”. Dacă respectivul şofer cu papucul lui ar fi făcut manevra de încălcare a benzii ca să evite vreun obstacol sau vreu pericol şi ar fi rezultat o tamponare soldată cu deces, atunci cred că se putea aplica încadrarea de ucidere din culpă. Dar dacă şoferul respectiv s-a poziţionat deliberat şi perfect conştient dincolo de linia dublă, practic pe contrasens, mai poţi spune că nu a produs un eveniment mortal cu intenţie? Poate fi absolvit de vină un şofer care în mod conştient şi deliberat se abate de la prevederile legii? Poate fi ucidere din culpă dacă un şofer vede că este semaforul pe roşu, dar el îşi continuă deliberat înaintarea omorând un pieton pe zebră? Poate fi ucidere din culpă dacă un şofer trece în mod conştient şi din voinţă proprie de linia continuă în curbă şi se mai angajează şi în depăşire? Poate fi ucidere din culpă dacă un şofer efectuează în mod conştient şi deliberat o manevră contrară legii sau care pune în pericol viaţa cuiva? Poate fi ucidere din culpă dacă un şofer abordează cu 120 km/h o serpentină cu limitare de viteză la 30 km/h şi produce răsturnarea maşinii? Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Eu cred că nu ar trebui să fie. Mm? Voi ce ziceţi?

Să auzim de bine!