Mama lui Boc cel mic

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Se pare că marele Bolintineanu a fost mai productiv decât s-a estimat. Cercetătorii istoriei literaturii române au descoperit recent un manuscris prăfuit uitat pe fundul unei lăzi cu hârţoage. La o cercetare mai atentă, nu mică le-a fost mirarea să descopere o creaţie pe cât de inedită, pe atât de olografă. După aplicarea tratamentelor de conservare adecvate, iată că acum, poema este disponibilă publicului larg. S-o lecturăm în linişte:

Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc,
Chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc,
Plânge şi suspină o bătrână mică,
Care are fiul cât un puştiulică.
Căci la guvernare fiul ei iubit
A plecat aseară şi n-a mai venit.
Celularul sună noaptea jumătate.
Nu-i semnal, şi totuşi: - Oare cine-i, frate?
- Eu sunt, bună maică,
Fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’
Şi n-am mai venit.
Sun din Capitală, voi fi premier.
M-a numit chiar Zeus, sunt timonier.
Căpi­tan e dânsu’, e ca la armată.
Mica mea oştire fuge sfărâma­tă.
Vine criza, foamea, oamenii mă-njur.
L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur.
- Ce spui tu, străine?
Emil e departe, cică de Băsescu nu se mai desparte.
Am crezut că-i glumă, dar era să mor.
L-am văzut aseară la televizor.
Emil e cuminte, nu e derbedeu.
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mamă eu!
Lasă-mă cu Zeus, fincă omul chel
Se joacă cu tine cum doreşte el.
Te-a numit pe tine după Stolojan.
Crezi că e pe bune? Te-a luat de fazan.
Am vorbit cu tac-tu, ascultă-l pe moş:
După tine vine Leana lu’ Cocoş.
Du-te la Băsescu, fă-i un ultim sluj, apoi ia Taromu’,
Să te-ntorci la Cluj!
Să auzim de bine!