Cum se fac afaceri

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
O femeie din New York a scris pe un site financiar, cerând sfaturi despre cum să găsească un soţ bogat: deja acest fapt singur e distractiv, dar partea cea mai tare e ceea ce i-a răspuns un tip.
Ea:
Sunt o fată frumoasă (mai mult, foarte frumoasă) de 28 ani. Sunt inteligentă şi am cu adevărat clasă. Aş vrea să mă căsătoresc cu cineva care câştigă minim jumătate de milion de dolari pe an.
Există pe site-ul ăsta vreun bărbat care să câştige atât? Sau soţii ale unor milionari cere pot să-mi dea sfaturi pe această temă? Am avut deja relaţii cu bărbaţi care câştigau 200 sau 250 mii $, dar acest lucru nu-mi permite să locuiesc în Central Park West.
Cunosc o doamnă care face yoga cu mine şi care s-a căsătorit cu un bancher bogat şi trăieşte la Tribeca, nu e atât de frumoasă ca mine şi nici măcar atât de inteligentă. Aşa că mă întreb, ce a făcut ca să merite acest lucru şi de ce eu nu reuşesc? Cum pot să ajung la nivelul ei?
EL:
Am citit e-mail-ul dvs. cu mult interes, m-am gândit profund la cazul dvs. şi am elaborat un prospect al situaţiei dvs. Vă asigur că nu vă fac să pierdeţi timpul, deoarece câştig 500 mii $ pe an. Clarificat acest lucru, consider faptele în următorul mod:
Ceea ce dvs. oferiţi, văzut din perspectiva unui bărbat ca acela pe care-l căutaţi e pur şi simplu o afacere foarte proastă. Şi acest lucru din următoarele motive:
Lăsând la o parte blablabla, ceea ce dvs. oferiţi e o negociere foarte simplă. Dvs. oferiţi frumuseţea dvs. fizică, iar eu ofer banii mei. Propunere foarte clară; dar există o mică problemă. În mod sigur frumuseţea dvs. se va diminua puţin câte puţin şi într-o zi va dispărea, în timp ce e foarte probabil să crească progresiv contul meu în bancă.
Aşadar, în termeni economici, dvs. sunteţi un activ care suferă de depreciere, în timp ce eu sunt un activ care produce dividende. Dvs. nu numai că suferiţi o depreciere, dar aceasta e progresivă şi creşte în fiecare an!
Vă explic mai bine: azi dvs. aveţi 28 de ani, sunteţi frumoasă şi veţi continua să fiţi pentru următorii 5-10 ani, dar din ce în ce mai puţin. Şi într-o zi, când veţi observa o poză a dvs. de azi, vă veţi da seama că aţi devenit o prună uscată. Acest lucru înseamnă, în termeni de piaţă că azi sunteţi bine cotată, în epoca ideală să fiţi vândută, nu cumpărată.
Utilizând un limbaj Wall Street, cine vă posedă azi trebuie să vă pună în "trading position" poziţie de comerţ şi nu "buy and hold" (cumpără şi ţine), cum se pare că sugeraţi. Aşadar, în termeni comerciali, căsătoria ("buy and hold") cu dvs. nu e o afacere bună pe termen mediu/lung. În schimb, închirierea pe o anumită perioadă poate fi chiar şi din punct de vedere social o afacere înţeleaptă şi am putea s-o luăm în calcul. Am putea să avem o relaţie pentru o anumită perioadă. Hmm ... Dacă mă gândesc bine şi ca să mă asigur de cât sunteţi de inteligentă, cu clasă şi frumoasă, eu, potenţial "client care închiriază" aşa o "maşină", cer ceea ce este corect: să facem un test drive.
Vă rog să stabiliţi data şi ora.
Cu stimă,
Investitorul dvs.
Să auzim de bine!

La vânătoare

Tuturor celor prezenți și viitori, salutare!
Deşteptătorul celularului sună. Îmi place să mă trezesc în sunetul melodiei “Numai una” interpretată de trupa Phoenix. O melodie frumoasă despre o femeie frumoasă şi dorită. Cu aceste gânduri sar din pat şi intru în programul matinal: spălat, bărbierit, strâns patul, strâns vasele, îmbrăcat şi plecat. Mă uit pe fereastră, verific barometrul şi părăsesc apartamentul convins că voi avea o zi minunată.
La ieşirea din bloc mă opresc preţ de câteva secunde ca să-mi înfund căştile în urechi. Cititorii mai vechi ai blogului au aflat deja că, între mine şi player-ul meu există un fel de simbioză. În acel moment o zăresc: înaltă, suplă, se îndereaptă cu un mers frumos spre capătul aleii. Sunt un ecologist practicant, aşa că nu folosesc autoturismul pentru deplasarea la serviciu. Mă uit în dreapta, mă uit în stânga şi mă decid: nu e prima dată când o văd pe alee. O voi urmări. În fond, ce am de pierdut?
Tipa este un exemplar reuşit. E bună, foarte bună, e bună rău, dacă mă înţelegeţi. Îi fac o examinare cât pot mai atentă. O pereche de blugi mulaţi îi scoate în evidenţă picioarele nepermis de lungi şi de suple. Chiar mă gândesc de ce se permite circulaţia unor astfel de femei pe străzi. O jachetă cu mânecuţe scurte dă la iveală două braţe albe şi rotunde. Se spune că Ana da Austria era femeia cu cele mai frumoase mâini din lume. Ei bine, se pare că o urmăresc pe Ana de Austria. Merg în urma ei la vreo trei metri şi mă decid să mă apropii.
Continui să o păstrez în câmpul meu vizual. Părul îi face o buclă lină atunci când îi atinge spatele. Umerii drepţi, ţinuta dreaptă şi lejeră. Cu siguranţă a făcut patinaj la un moment dat. Brusc, femeia se opreşte în faţa unei vitrine. O ocazie minunată ca să micşorez distanţa. Ajung lângă ea continuând să o examinez cu coada ochiului. O pereche de sandale uşoare îi dau la iveală degetele îngrijite şi călcâiele roz. Ridică mâna ca să vadă cât e ceasul şi astfel am ocazia să îi văd verigheta. Şi să observ că degetele ei par lipsite de articulaţii. Ah, ferice de soţul ei...
Examinarea vitrinei nu durează mult şi tipa se pune în mişcare. Eu, după ea. Pulsul meu oscilează lejer în jurul valorii de 84 bătăi pe minut. Şi e în creştere. Cu ochii pe ea ajung la trecerea de pietoni. Se opreşte ca să se asigure şi atunci profit ca să mă aşez în stânga ei. Şirul de maşini trece incontinent, iar eu fierb. Ştiu că dacă traversează ne vom despărţi. Sunt mai multe staţii de RATB şi eu totuşi trebuie să ajung la serviciu.
Nu mai rezist, mă întorc spre ea şi o iau în braţe. Fără să îi dau timp de gândire încep să o sărut. Simt cum se înmoaie în braţele mele sub ploaia de sărutări. În avalanşa de sentimente care mă copleşesc, îi şoptesc între două sărutări:
- Te rog să ai grijă azi la serviciu. Şi să nu uiţi să mă suni când ajungi.
- Bine, îmi susură ea dulce la ureche. Iar tu să nu uiţi să treci pe la mama ca să iei dulceaţa de căpşuni.
Să auzim de bine!