Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Dacă ar fi trăit, astăzi tata împlinea vârsta de 98 de ani. Frumoasă şi semnificativă vârstă, dar destul de greu de atins în condiţiile actuale.
Înalt, slab, dar cu o forţă şi o rezistenţă ieşite din comun a trăit o viaţă de o modestie umilitoare. Calm, aşa cum îi şade bine unui ardelean, cu o răbdare îngerescă, minte sclipitoare şi inventator genial, s-a alăturat morţilor mei iubiţi la fel cum a trăit, în linişte şi înţelegere, deşi suferinţa îi era nemăsurată.
L-am spălat, l-am îmbrăcat şi l-am îngrijit până în ultima clipă a vieţii lui şi a murit cu numele meu pe buze şi în suflet cu încredere în puterile mele. Nu a ridicat niciodată vocea la mine şi mi-a binecuvântat copilăria cu cele mai minunate jucării, toate făcute de mâinile lui. Cinstit până la absurd, m-a învăţat aproape tot ce ştiu doar prin puterea exemplului.
Îl văd şi acum cu nelipsita-i pălărie şi îi aud vorbele aproape permanent, de fiecare dată când mă aşez la volan întrebându-mă cum ar fi încăput în maşină cu pălăria şi înălţimea lui.
Blând şi înţelept, priceput la toate, abia aştepta să-i cer sfatul, aşa cum o fac şi acum adeseori. Şi acum, la fel ca şi atunci, nu mă dezamăgeşte niciodată. Nu a fost pomul sub care am crescut, ci aracul de care m-am sprijinit. Şi-a iubit şi respectat familia în mod constant la modul absolut fără să cunoască cuvintele "minciună' sau "făţărnicie". Întotdeauna m-a lăsat să fac ce vreau cu o singură condiţie: să fie lucruri de care să nu-mi fie ruşine.
Ştiu că odată şi odată va veni o vreme când mă voi întâlni cu el şi tare multe vom avea de povestit despre câte s-au întâmplat de când nu ne-am mai văzut...
Dacă ar fi trăit i-aş fi urat să trăiască în continuare mulţi ani fericiţi şi sănătoşi. Dar Dumnezeu l-a iubit mai mult decât am făcut-o eu, aşa că tot ce pot să spun acum este că, deşi acum suntem atât de departe unul de altul, el nu a lipsit nicio clipă de lângă mine.
Să auzim de bine!
