WC-ul public

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
Mă deplasez cu cea mai mare încetineală prin oraşul topit la propriu şi la figurat. E vară, e foarte cald, sunt puţin răcit din cauza aerului condiţionat, iar geamurile deschise nu fac faţă. Evident, aglomeraţia e în toi. Mă uit la ce este în jurul meu şi îmi dau seama că, dacă ar putea, şoferii s-ar căţăra unii peste alţii. Până acasă mai este mult, enorm de mult, dacă mă gândesc la viteza cu care voi fi nevoit să parcurg cei doi kilometri până la iubitul meu cămin. Deja mă simt ca un cal când simte grajdul: nările îmi freamătă.
Dar nu numai nările, ci şi vezica. Nu ştiu precis dacă asta simte un cal, dar pentru mine e de rău. Estimez că nu voi putea ajunge mai devreme de o oră, ceea ce depăşeşte capacitatea mea de retenţie. Încep să arunc priviri disperate în jur. Nicio oază de salvare. Continui acţiunea plin de speranţă. Hopa, de după nişte pomişori zăresc un indicator care m-ar fi dus spre izbăvire. Reuşesc cu greu să ies din trafic, aburc maşina pe trotuar şi mă reped în jos, pe scările WC-ului public. Vă rog să aveţi în vedere că termenul ‘reped’ este o figură de stil. În niciun caz mersul meu nu putea fi asemuit cu unul repezit.
Nimeresc sala pentru bărbaţi şi intru glorios. În stânga văd un tip care deja era în exercitarea unei acţiuni pe care mi-o doream şi eu din suflet. Mă aşez în dreptul pisoarului şi purced la acţiune. Aproape instantaneu, în dreapta mea mai apare un tip. Nu le dau atenţie fiind prea preocupat de necesităţile propriei persoane. Nu durează mult şi îl aud pe cel din dreapta întrebându-l pe cel din stânga, în timp ce îmi aruncă nişte priviri mai mult decât semnificative:
- Tipul e nou, nu?
- Da, aşa cred, răspunde interpelatul.
- Ce facem? Ne ocupăm de el?
Nu am mai zăbovit să ascult restul conversaţiei. Neîncheiat, ud şi izbindu-mă de toţi pereţii fug disperat pe scări, spre ieşirea salvatoare. Ajuns la maşină, închid întâi toate uşile şi abia apoi reuşesc să pornesc motorul. Am scris ‘reuşesc’ pentru că tremuram din toate încheieturile ca o piftie. Trecând de curând prin zonă observ că stabilimentul a fost demolat. Sunt convins că rugile mele au avut un aport important.
Să auzim de bine!