Ce cumpărăm (64)

Carne de curcan împănată cu opt E-uri

de Mihaela Ionescu - 28/08/2009

Fileul de curcan Ifantis este un produs ce, pe lângă carnea de pasăre, conţine şi o cantitate mare de aditivi alimentari, sare şi apă. Am putea spune că aproape o treime din file este reprezentată de substanţe care îl ajută să stea mai mult pe raftul magazinelor sau să arate cât mai apetisant. Consumatorul ar putea alege fileul de curcan pentru că acest tip de carne este recunoscut ca neavând colesterol. Numai că, dacă i se adaugă atâţia aditivi alimentari, valoarea biologică este scăzută. Polifosfaţii împiedică fixarea calciului în oase, iar caragenanul poate provoca chiar şi cancer de stomac, dacă este consumat în cantităţi mari.

La fel de periculos este şi glutamatul de sodiu, care duce la apariţia durerilor de cap, a ameţelilor, a palpitaţiilor. Despre efectele cancerigene ale nitritului de sodiu s-au scris multe, astfel încât nu este recomandat, mai ales în alimentaţia copiilor şi a femeilor însărcinate şi care alăptează. Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, atrage atenţia că produsul analizat conţine o cantitate mare de sodiu, din şase aditivi alimentari şi sare. De aceea, bolnavii renali şi cei cu afecţiuni cardiovasculare trebuie să consume produsul cu mare precauţie. De asemenea, nu este recomandat copiilor, femeilor însărcinate şi care alăptează, supraponderalilor şi obezilor, celor cu maladii hepatice, celor cu gută, cu hipertensiune, cu cancer, celor cu osteoporoză, cu boli dermatologice, cu maladii neurodegenerative.

ETICHETA

Ifantis. File de curcan. File de curcan 72,5%, apă, amidon de cartofi, proteină animală (ou, porc), soia, agent de întărire L sodium E325, L lactat E270, sare, condimente şi extracte de condimente, zaharuri, stabilizatori: polifosfat de Na E452, caragenan E407, acidifiant: ascorbat de Na E301, substanţă tampon: citrate de Na E331, potenţiator de aromă glutamat de Na E621, conservant: nitrit de Na E250.
Preluare din Jurnalul Naţional

Descoperirile lui Bob Ballard şi disponibilitatea Deliei

Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!

Vă spuneam cu ocazia altor postări despre fobia mea faţă de activitatea desfăşurată de mass media, în special cea românească.

Redactori, reporteri sau corespondenţi agramaţi şi analfabeţi stâlcesc îngrozitor limba română, asta în cazul în care reuşesc o exprimare coerentă şi formularea unei idei logice. Specialişti în colportări şi aberaţii, au toţi un numitor comun: se pricep extraordinar de bine la răstălmăcirea şi trunchierea oricărei informaţii cu dorinţa pecuniară de a obţine o ştire.

Rubricile de sport ale canalelor de televiziune se referă exclusiv la fotbal, iar imaginile obţinute cu iubita unui fotbalist pe plajă sunt considerate ştiri sportive. Vedete de carton, numite vedete deşi nu au nicio aptitudine sau trăsătură remarcabilă, umplu paginile ziarelor cu cele mai scabroase şi intime amănunte din viaţa lor personală. Iar aici, pentru o mai bună înţelegerii a spuselor mele, puteţi rememora conflictul din familia Zăvoranu.

Declaraţiile unor personalităţi politice româneşti sau străine (şi avem exemple recente...), care prin subiectul abordat pot provoca conflicte diplomatice, sunt trunchiate sau răstălmăcite cu dorinţa vădită de a face pe plac susţinătorului politic.

Subiecte notabile, cu adevărat importante şi care pot aduce informaţii sau forma concepte sau opinii sunt neglijate sau omise cu cea mai mare uşurinţă. Să ne reamintim aici cazul intrat în istoria reportajului, oferit de o jună reporteră care, trimisă să comenteze un eveniment cu adevărat important, se întrerupe în timpul comentariului pentru a alerga după o tipă pe nume Maria Marinescu, vedetă de carton care tocmai apăruse pasager în peisaj.

În douăzeci şi doi de ani nu am reuşit să avem o publicaţie, nu de calibrul, dar măcar de profilul National Geographic. În schimb avem Click şi Cancan în toate chioşcurile.

Nu am văzut, atât timp cât am citit presa românească, nicio tendinţă, cât de firavă, de a forma caractere, de a îndruma sau culturaliza, de a ajuta oamenii să-şi depăşeasă condiţia. Nu am găsit nici măcar o ştire căreia să-i acord credibilitatea mea deplină, nu am găsit nicio informaţie utilă, nici măcar din reclame. Cu ceva timp în urmă, într-un moment când presa occidentală fierbea datorită descoperirilor lui Bab Ballard din Marea Neagră, descoperiri care ar fi confirmat existenţa Potopului biblic, într-o perioadă în care televiziunile occidentale nu mai pridideau cu filme şi reportaje cu imagini ale descoperirilor făcute, într-o perioadă când, datorită acestor descoperiri se puneau probleme existenţiale şi de fundamentare religioasă, se făceau comentarii ştiinţifice şi se organizau mese rotunde, ei bine, în acele momente presa românească ne anunţa pe toate canalele că Delia este disponibilă!

Vă spun cu toată sinceritatea că, dacă aveam sâni şi nu păr pe piept, dacă eram o blondă şi nu un brunet, dacă aveam unghii lugi lăcuite şi nu degetele ca nişte cârnăciori olteneşti, într-un cuvânt, dacă eram Delia şi nu bărbatul care sunt, m-aş fi simţit umilit de această clasificare, de această referire ca cea făcută la adresa unei garsoniere.

Acum sper că aţi înţeles de ce nu acord niciun credit informaţiilor vehiculate de mass media, de ce refuz să citesc ziarele şi să urmăresc buletinele de ştiri.

Să auzim de bine!