Tuturor celor prezenţi şi viitori, salutare!
A venit vremea ca să vorbim şi de solişti, nu numai de trupe. Şi cu cine puteam începe mai bine dacă nu cu Eric Clapton. Fire sinceră, acesta ne mărturiseşte de la început că l-a împuşcat pe şerif... În clipul pe care vi-l prezint astăzi vă rog să urmăriţi câteva elemente:
1. Preludiul. Marele chitarist deschide melodia cu acorduri atât de diferite de linia melodică originală, încât nici fanii lui nu le recunosc. Urmăriţi reacţia publicului când, în sfârşit, Eric Clapton le dă voie să o recunoască.
2. Melodia. Deşi diferită de preludiu, linia melodică preia acordurile acestuia într-un mod atât de genial incât nu o alterează cu absolut nimic.
3. Recitalul. În partea a doua a piesei, Eric Clapton nu mai rezistă tentaţiei şi dă la iveală talentul uriaş care zace în el. Vă rog să urmăriţi cum transformă sunetele chitarei în sunete aproape omeneşti cu uşurinţa cu care s-ar plimba în pantaloni scurţi pe scenă (ceea ce, de altfel, şi face...).
Hm, putem spune că e un om care face muzică, nu? Fără explozii pe scenă, droguri trase pe nas sau cercei în limbă...
Hm, putem spune că e un om care face muzică, nu? Fără explozii pe scenă, droguri trase pe nas sau cercei în limbă...
Vă doresc audiţie şi vizionare cât mai plăcute!
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu
Comentează, comentează! Ceva tot trebuie să fie de comentat!